Un nene, în metrou, cu un HTC într-o mână (posibil Diamond) şi cu stylus-ul în cealaltă, foarte absorbit de ceea ce se întâmpla pe ecranul telefonului (stăteam faţă-în-faţă, aşa că nu am nici cea mai mică idee ce făcea de era atât de atent):
Din când în când, dădea câteva click-uri pe ecranul telefonului cu stylusul, îl băga puţin în gură, îl scotea, îl ştergea taticos de mâneca hainei, îl înfingea sub unghii şi curăţa o bucată de jeg de pe acolo, mai dădea câteva click-uri pe ecranul telefonului, îl băga din nou în gură… tot aşa, până la Victoriei, unde era să uite că mai trebuie să şi coboare.
Toate operaţiunile, cu acelaşi capăt al stylusului. Smartphone, dumb user.
Eu ii ador pe cei din metrou cu smartphone folosit pentru a juca solitaire.
Tot asa, atenti, cu stylus in gura, clicka-clicka, dar tot solitaire.
Neah, mie-mi plac ăia care se fac că citesc în metrou.
De când se urcă şi până când coboară (cam 5 staţii, aşa) nu îndrăznesc să dea pagina, deşi stau cu cartea în faţă şi par foarte captivaţi de ceea ce povesteşte nenea autorul.
Măcar de-ar fi ceva a dracu de dificil, care trebuie citit de vreo 3-4 ori până să fie înţeles. Da’ nu, ultimul pe care l-am văzut făcând aşa avea în braţe o carte din Colecţia Adevărul (alea verzi).