Eu sunt bun şi ştiu de toate, ăia de dinainte e proşti

Până acum, de fiecare dată când întâlneam oameni care se lăudau că-s pricepuţi la toate dar care, în realitate, nu ştiau să facă absolut nimic cum trebuie, îmi sărea muştarul şi făceam ca toţi dracii. Eh, în ultimul timp am învăţat să am grijă de neuronii mei – ştiţi şi voi că nemernicii ăştia mici n-au chef să se regenereze – şi nu mă mai enervez atât de uşor. Am descoperit că e mult mai distractiv să mă amuz, să râd pe seama lor.

Una dintre caracteristicile de bază ale meşterilor buni la toate – şi cea despre care voi vorbi în postarea asta – este că orice a făcut ‘ăl de dinainte e prost, iar el, mesterul de acuma, ştie să facă totul mult mai bine – vă daţi seama că, la aşa un ritm de perfecţionare, nici cel mai şcolit inginer neamţ n-are cum să-i facă faţă unui meşter român de ultimă generaţie.

Desigur, nu contează că defecţiunea se datorează uzurii normale, defectelor de fabricaţie ale materialelor folosite, sau dezastrelor naturale. Nu contează nici că nu există încă o defecţiune – ochiul ager al meşterului vede imediat dezastrul iminent, iar gura lui te atenţionează din timp că-n curând va trebui să apelezi la el pentru o reparaţie capitală.

Când în curând, întrebi tu? Şefu’, îţi spun io că nu mai are mult, spune el, în timp ce ajută ţeava ruginită cu un ciocan, poate-poate crapă mai repede (treabă făcută de un nenică instalator pe când stăteam în chirie).

Acum ceva vreme, pe când eram departamentul IT într-o oarecare reprezentanţă auto, mă amuzam de fiecare dată când treceam prin service şi prindeam bucăţi din mormăielile mecanicilor, mormăieli care, ca printr-o minune, deveneau mai uşor de descifrat atunci când, din greşeală, nimereau pe lângă maşină şi proprietarii.

Cred că e clar că ‘nea mecanicu înjura cu patos fostul meseriaş care şi-a bagat nasul sub capotă, chiar dacă gigelul nostru lucra la partea mecanică, în timp ce treaba făcută prost era la electrică, nu?

“Mamă, futu-i morţii mamii lui de dobitoc care a izolat cablul ăla cu doar două rânduri de izolir! Păi, nu ştie că se folosesc patru? Zgârcitu’ pulii mele!” – mai stângea o piuliţă, mai monta o bucată din evacuare şi-l auzeai din nou – “Vai, ce ţăran a schimbat ultima oară uleiul la motor! Păi, cum naiba să strângi aşa de tare capacul?”

Ca o mică paranteză, cred că majoritatea mecanicilor pe care i-am cunoscut ştiau cu precizie dacă o piuliţă sau un căpăcel e strâns prea tare sau prea puţin. Cum? Dracu’ ştie. Revenind…

Alt exemplu, instalatorul care a venit să repare ţevile după ce am reuşit să inund vecinul de sub mine. Clasic: şi-a băgat nasul pe sub chiuveta din bucătărie, a tras câţiva dumnezei, s-a întors brusc către mine şi mi-a spus, plin de nervi, că toţi cei care au lucrat acolo înaintea lui acolo au fost proşti. Toţi, chiar şi ăla de a aşezat faianţa pe perete:

“Ce, a folosit ţeavă ics? Nu e bună, trebuia folosită ţeavă ţî cu îmbinări y. Aaaa, păi nu robineţi dintr-ăştia trebuiau puşi. Ia uite cum îs rosturile la faianţa asta.” Apoi, ca în bancul cu porcuşorul isteric care s-a apucat de chirurgie: “Nu e bine nimic! Trebuie schimbat totu’ aici!!!”

Mă mir că nu s-a luat şi de electricienii care au făcut instalaţia sau de muncitorul care a turnat betonu (deşi nu mai avea mult şi ajungea şi-acolo).

5 thoughts on “Eu sunt bun şi ştiu de toate, ăia de dinainte e proşti

  1. Ionuţ

    Am întâlnit şi eu alde d-ăştia, care nu se simt bine dacă nu fac atmosferă. Deasemenea am întâlnit şi “electrozugravi”, cum se zice la noi la d-ăia care ştiu de toate, “policalificaţi” care lucrează mediocru în orice domeniu şi care-ţi dau bătăi de cap dacă lucrezi după ei. Oameni şi oameni…

    Reply
  2. mircea

    Ba, tu stii ce frustrant e sa vezi ca pustiul tau de doispe ani isi repara singur calculatorul, pe cind tu nu stii decit sa dai filete la teava? Sau sa impingi roabe cu moloz? Apoi te mai miri ca se dau si ei “experti” in ceva ce vad ca nu te pricepi?

    Reply
    1. rasebo Post author

      Cunosc sentimentul. Da’ până la urmă e o chestie de principiu: nu ştii, nu te bagi. Decât să faci ceva prost, să se prindă ăla la care-ai făcut treaba de mântuială (nu s-o sparge ţeava azi-mâine, da’ peste-o lună sigur crapă) şi omul ăla să-ţi facă anti-reclamă-n tot blocul, mai bine-ţi pui pohta-n cui şi zici “pas”.

      În cel mai bun caz, se pune burta pe carte, se experimentează de câteva ori în bătătura proprie până când iese totul stas, şi abia după ce e totul ok te apuci să-ţi oferi serviciile.

      Părerea mea.

      Acu’ sincer să fiu, nu cred că este cineva care măcar o dată să nu se fi băgat să-şi repare ceva chiar dacă nu se pricepe neapărat la treaba aia. Exemplu eu, care am stricat o groază de electronice pe când eram mic, “reparându-le”.

      Da’ e o diferenţă între a face ceva pentru tine şi a cere bani pe o treabă făcută-n doi peri.

      Reply
    2. rasebo Post author

      Că tot mi-ai adus aminte, acum o săptămână-două s-a întâmplat o treabă amuzantă la munci, tot din categoria meşteru’ ştie-tot-da-ştie-prost. Am să scriu zilele astea.

      Reply

Leave a Reply to rasebo Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *