O chestie pe care nu am înţeles-o atunci când eram puţache (adică mai puţache decât acuma), a fost că respectul nu se primeşte, se câştigă.

Desigur, din cauză că eram atât de bătut în cap, am avut parte de o groază de certuri şi probleme care ar fi putut fi rezolvate foarte uşor dacă eram mai moderat. Dar, cum adolescenţii sunt orice numai moderaţi nu… Tragi-comic este că acum, după ce parcă am luptat împotriva lor cât timp am fost copil, mă simt nevoit să recunosc că părinţii mei aveau dreptate atunci când spuneau că, dacă aş face ca ei, aş ieşi mai bine.

Revenind la respect, că am lăsat în copac primul paragraf. Cum se câştigă? Păi, e simplu ca bună-ziua: nu aştepta să-l primeşti, fii tu primul care să-l oferi.

Nimic nu e gratuit.