Decât fotograf, prefer să mi se spună pozar. Prefer să-mi “expun” pozele doar pe blog şi să nu-mi dau în stambă pe tot soiul de site-uri mai mult sau mai puţin de specialitate. Prefer să fac ceea ce fac doar de plăcere, nu pentru diverse foloase, nu pentru recunoaştere.
Pentru că asta sunt, ăsta e nivelul la care mă aflu, şi ştiu că ceea ce fac nu se prea poate numi fotografie. Poze, da. Snapshoot-uri, da. Fotografie, nu. Simplu.
Nu e artă, e un hobby, până la urmă. Pentru mine, spun.
Dar când văd pocnitori care – treabă total subiectivă aici – sunt clar sub nivelul a ceea ce fac eu, pocnitori care nu-şi văd vârful nasului când se auto-intitulează artişti fotografi şi care poartă titluri de genul “Membru creator consacrat”, mă apucă toţi dracii.
Portofoliul domnului de care vorbesc mai sus este aici, iar de el am avut norocul să aflu de pe un oarece blog ce sălăsluieşte-n feed-reader.
***
A trecut un an de când am pus prima oară laba pe aparat. Pe primul aparat pe care l-am avut şi folosit vreodată. Până când am învăţat să folosesc exponometrul, ce e aia apertură şi viteză a declanşatorului, am scos nişte aberaţii de te durea mintea. Pentru că piticu’ de pe creier îmi spunea că eu tre’ să ţin aparatul tot timpul pe modul manual. Aşa că am învăţat.
N-am făcut cursuri de specialitate, am învăţat singur bruma de compoziţie şi estetică pe care-o ştiu (mamă, cât de pompos pot suna cuvintele astea, “compoziţie” şi “estetică”… meh) şi au fost putini care să se ţină de curul meu şi să mă ajute în domeniul ăsta. Am învăţat singur din greşeli – atât cât mi-am dat seama de ele. Încă mai am de învăţat. Multe.
Nu-s artist. Sunt doar un pozar.
Rezultatul anului ăstuia? Aici (organizat cam de-ampulea, dar merge :)).
***
Astea fiind spuse, n-am mai mişcat camera de pe raft de vreo lună. Poate ar fi cazul să mai ies la o plimbare, doar eu, muzica în urechi, aparatul la ochi şi viaţa urmându-şi cursul firesc în faţa obiectivului.
Păi..ce mai aştepţi? Mi-ai părut aşa motivat când spuneai că te-ai plafonat şi vrei să faci ceva.
Eu m-am ruşinat când am citit că pot să alerg şi iarna, doar să-mi iau precauţii…:P
Următorul post va trebui să fie despre năzdrăvăniile care s-au întâmplat în timpul ieşirii pe care ai făcut-o.
Şi ce dacă eşti pozar? Important e că pozele tale sunt frumoase. Statutul de fotograf nu le face automat frumoase.
Păi stai aşa, că nu am spus că îmi pare rău că-s pozar. Chiar îmi place să fac ceva fără să-mi pun un titlu pompos în faţă. :)
Am făcut sâmbătă ceva poze, dar nimic notabil, aşa că încă n-am nimic de pus pe aici. Mai aşteptăm.
Promit, totuşi, că pun cel puţin 2 poze dintr-alea trase pe film. Acu’ să fac rost de un tanc de developare şi să-l procesez. :)
Fotografia este domeniul unde găseşti cel mai înalt nivel de snobism, la cei ce se pretind a fi în branşă. Realitatea e că nu e o mare filosofie, arta fotografică.
Eu înainte să mă apuc mai serios de fotografie şi să fac cursuri, eram mult mai spontan şi făceam fotografii mult mai reuşite. Acum m-au terminat cu critica şi teoria: de câte ori trebuie să apăs declanşatorul începe să-mi tremure mâna la gândul, că nu e bună încadrarea, că nu este bun subiectul, lumina etc. Bulshit!
Cunosc sentimentul. Cred că am mai spus asta pe aici, dar mă simţeam mult mai bine pe când aveam vechiul meu aparat foto. Nu stăteam să gândesc prea mult cadrul, nu ratam momente din cauză că – vezi dom’le – nu e compoziţia cum trebuie.
Cât despre snobismul fotografilor… Am avut intenţia de a-mi depune candidatura pe un oarece forum de specialitate. După ce am văzut că unii, deşi nu prea au de ce, îşi poartă nasul cam pe sus, am renunţat şi am rămas cu contul “neactivat”. Suficient pentru a urmări unele discuţii şi pentru a “fura” cât se poate de pe acolo.
Esti un “pozar” ce surprinde foarte “mishto” bucati de viata.Mie una,imi plac.Nu-s experta,dar imi “gadila”ochiul ceea ce expui pe-aici si mai cred ca si altora le cam place…Cred ca mai frumos suna “pozar” decat fotograf.Mie “fotograful”imi aminteste de domnul ala la care ma duceau ai mei sa ma traga in poza la diverse evenimente(premii,coronite,nunti ale rudelor…)oribil si nu prea confortabil.Trebuiau adoptate pozitii corespunzatoare “evenimentului”,iar acel domn tot timpul mirosea a otet cred(substantele alea de developat)…asa ca fii un pozar pasionat de ceea ce intreprinzi.Daca suntem vreo 10-20 care ne pierdem vremea cu privitul,e ceva….suntem de “calitate”…glumesc…Nu renunta nici o clipa la ceea ce ai descoperit in tine.Succes si inspiratie,dar si momente propice de surprins!
Mulţam de aprecieri. Da, fotograf sună pompos, e… meh.
O singură chestie am de zis: mulţam de link, rămâneam prost şi nu descopeream turma de tâmpiţi care se mângâie pe spate unii pe alţii (aka AAF şi cum le-o mai zice).
E timpul să se cureţe şi domeniul ăsta în România :D
Monşer, dumneata nu eşti hartist consacrat, aşa că nu ai cum să înţelegi adevărata valoare a acestui stimabil domn.
E interesant de urmărit şi discuţia de pe profilul său, apropo de nenumăratele premii ale sale şi de lipsa dovezilor cum că acestea ar fi reale.