Nu de alta, dar e iarnă şi nu mai au putere să ne alerge cum trebuie printre blocuri. Mai ales când vin de la muncă, cu o tonă de energie disponibilă pentru un jogging rapid înspre scara blocului.
Am mai vorbit de ei aici şi aici şi nu mi-am schimbat absolut deloc părerea.
Ba chiar aş fi de acord ca, în acelaşi spirit cu Iamntz, în loc de conservă să donez bani pentru puşti cu aer comprimat. Sau pentru soluţiile necesare injecţiei letale. Sau pentru achiziţia de gaz letal. Orice, numai să dispară naibii jăvruţele drăguţe de pe străzi şi din spatele blocurilor. Aşa, ca într-un oraş civilizat.
Cum sa ii omori mah, ca si ei este animaluri, ca si noi. Fa lucrul omenesc si adopta-i, ia-i in casa, da-le de mancare, un loc de dormit, macar sa fie odihnit, curat si uscat cand te musca…
Oh, wait… that ain’t right…
Dupa parerea mea, TOTI comunitarii (inclusiv politia comunitara) ar trebui pusi intr-un tarc de plasament… Iar daca sederea este mai lunga de (hai nu o saptamana…) 2 saptamani, POC! NEXT!
Mă crezi că m-am gândit serios să iau un pui de câine de pe stradă şi să am grijă de el?
Singura problemă e că trebuie să ai grijă de animal, să-l plimbi, să-l hrăneşti, să te joci cu el – n-am cum să-l las în apartament de capul lui, de dimineaţa până seara, când ajung şi eu de la muncă. Plus că o jăvruţă implică ceva costuri suplimentare, costuri pe care eu nu am cum să le fac.
Cât despre “2 săptămâni după care POC”, dă click pe al 2-lea “aici” din postarea de mai sus. Pe scurt, cam la fel gândesc şi eu.
Pingback: Suntem o naţie de surprinşi | rasebo.ro