Articolul ăsta fusese publicat pe 14 Noiembrie 2009, dar a fost şters, chestie care nu e prea corectă. Eu nu ţin minte să fi făcut asta, asa că de ce şi cum a dispărut, nu ştiu. Pot doar presupune.

Noroc că am mai avut de spus ceva de drag la adresa lor, că altfel nu cred că-mi dădeam seama.

Tot noroc am avut cu feedburner şi cu feed-ul complet. Alte back-up-uri, ciuciu. Păcat de comentarii – ţin minte că erau câteva destul de interesante. Păcat.

***

Mai ales în sectorul de mobilă. Am stat în faţa ghişeului de informaţii de pe raion timp de 30-40 de minute şi, după ce am văzut că nu are niciun angajat timp de mine sau de ceilalţi oameni care numărau grinzi pe tavan, am plecat. Am să mă întorc pe la sfârşitul programului, poate-poate nu o mai fi atât de aglomerat. Deşi mă îndoiesc.

Înainte să ies din magazin, m-am dus în spate, de unde se scot pachetele de mobilă de pe rafturi, sperând să găsesc un angajat frecând menta. Într-adevăr, am găsit un omuleţ acolo dar, spre dezamăgirea mea, nu stătea degeaba – încărca pachete cu mobilă în cărucioare. Când l-am întrebat dacă are timp şi pentru mine, şi-a cerut scuze şi a zis că nu mă poate ajuta – înaintea mea mai erau 2 clienţi. Ştiind cam ce era în magazin, l-am crezut şi l-am lăsat în pace.

După ce am ieşit, am văzut încă un omuleţ cu jacheta dedeman, care şi ăsta muncea pe brânci – încărca de zor o dubiţă. L-am întrebat dacă are idee ce se întâmplă de nu am putut găsi niciun angajat disponibil la mobilă şi dacă aşa e tot timpul. Aflu de la el că sunt doar 3 oameni pe tură, că abia fac faţă şi că-n fiecare weekend e aglomerat.

Sincer să fiu, mă aşteptam ca vinovaţi pentru timpul meu pierdut să nu fie neapărat angajaţii, ci mai degrabă conducerea.

Ar trebui să fie la mintea cocoşului că, dacă toate sfârşiturile de săptămână sunt aşa de aglomerate, ar trebui suplimentat personalul. Dacă ar fi fost 5 oameni la mobilă în loc de 3, sunt sigur că aş fi reuşit să fac comanda şi acum aş fi fost în parc, să fac poze.

Apoi, sistemul pe care lucrează magazinul este prost. Caut mobila, caut angajat, îi spun ce vreau, el le pune pe cărucior, cu căruciorul şi cu rezervarea făcută de angajat trebuie să mă duc să le plătesc, după aia trebuie să mă duc la ghişeul de informaţii să mi se facă hârtiile pentru transport, iar la final tre’ să le car până la biroul de transport unde, în sfârşit, le las.  Umblătură de-ampulea.

Două paragrafe, două probleme uşor de rezolvat. Pe cei de la DOMO i-am lăudat (al 3-lea paragraf, cumpărături online) pentru că au fost în stare să pună la punct un sistem atât de simplu şi eficient, încât eu să nu trebuiască să-mi frec timpul degeaba. Celor de la dedeman ce să le urez? Mişcaţi-vă posteriorul mai repede?