Vii pe la ei la uşă cu prăjituri? Te prezinţi la şedinţa de bloc? Dai o petrecere cu muzică tare şi vome de la balcon fără să îi anunţi? Îi anunţi, totuşi? Nu, nu, nu… Cel mai bine e să îi inunzi. Şi nu aşa, două picături, ci sănătos, să le pice faianţa de pe pereţi şi să li se umfle tavanul în cap. Sau cel puţin aşa să-ţi zică la telefon administratorul blocului.
După ce am ajuns acasă, am oprit apa şi am strâns balta de pe podea, am coborât până la vecinul de sub mine, să văd cât de tare i-am stricat casa. În holul apartamentului am găsit un om nervos şi-o oamă (nevasta omului) speriată de bombe, aşa că m-am pregătit de ce era mai rău.
Pe scurt, în bucătărie geamurile erau pline de condens (el spunea că e apa care curgea de la mine, dar în fine), aragazul era tras în mijlocul bucătăriei, pe jos puţin umed, iar pe hol era o pată micuţă pe tavan, din care picura ceva apă. Atât. Acum a rămas să vorbească omul la asigurări, să-mi spună dacă/cât am de plată.
Dar un singur vecin nu e de ajuns, nu? De ce să nu să ne împrietenim cu tot palierul?
Da, din cauză că toată treaba s-a întâmplat pe la 7 seara, administratorul blocului nu a avut de ales şi a trebuit să oprească apa – şi caldă şi rece – pe două coloane. Astăzi dimineaţă, pe la orele 8, instalatorul îmi povestea amuzat cum a văzut la parter, în timp ce venea la mine, o babă care urla la administrator că de ce nu curge apa în bucătărie, că asta e bătaie de joc, că ea ce face fără apă, etc..
El amuzat, eu uşor îngrijorat. Ei, vecini dragi, acum ştiţi că ăla de la etaju’ 9 v-a lăsat fără apă. Încâtat de cunoştiinţă, bine v-am găsit. Mda…
Apropo de instalator, după ce a plecat de la mine, portmoneul îmi era cu 120 de lei mai uşor. Nu îi regret (prea tare), că omuleţul a făcut treabă bună (cu nişte mici comentarii, dar asta în altă postare), dar nu pot decât să mă gândesc că, banii care înainte îmi rămâneau “în plus” şi care erau daţi pe diverse jucărele (gen obiective, etc), de acum încolo vor fi cheltuiţi pe o încuietoare nouă, un robinet nou, parchet, văruit, curăţat balconul, pus gresie/faianţă nouă… grrrr.
Eh, mişto să fii propritar.
ce sa faci taica… daca stateai cu chirie, platea proprietarul. acum tot proprietarul plateste.
oricum, asigurarea te acopera, nu ar avea de ce sa nu.
la mine e mai interesant…ca eu de exemplu nu am asigurare… si daca mi se intampla ceva, cum ar fi sa refuleze apa (si multe alte cacaturi…. la propriu) la baie, sau la bucatarie….
Bun venit in clubul oamenilor care isi irita vecinii.
In clubul proprietarilor nu prea ai cum sa te bagi inca… pana nu termini creditul ala… pana atunci…. uram bancii bun venit in clubul proprietarilor de apartamente in care stau oameni care isi irita vecinii.
Har, har, har.
Nu toată lumea stă cu cash-ul sub fund. Unii mai tre’ să aştepte. Până una-alta, tot propritar mă simt, că nu-mi plăteşte banca sau altcineva casa, ci eu. ;)
Ehhh mai se intampla :P Pana acum am patit sa fiu inundat, nu sa inund :))
Eu am avut lunile trecute problemă la 2 calorifere deodată, când au băgat presiune în ele. Am avut însă noroc de vecini amabili, care au înţeles situaţia şi m-au ajutat să închid apa şi să golesc instalaţia la 8-9 seara. De plătit instalatorul, a plătit proprietarul, iar daunele casele de asigurări ale părţilor implicate. Cât priveşte vecinii, deşi stau de 6 ani cu chirie aici, mai mult de jumătate din cei de pe scara mea nu i-aş recunoaşte pe stradă. :)
Pingback: Eu sunt bun şi ştiu de toate, ăia de dinainte e proşti | rasebo.ro
Se poate intampla oricui.. dar dupa felul cum este relatata aceasta istorioara, se vede clar ca pe povestitor ( caci nu are nici un nume) il doare fix in cot… Daca am avea o mica doza de bun simt, daca am pastra orele de liniste,daca ne-am respecta ,si ne-am gandi macar ,la aproapele noastru ( caci de iubit, e prea mult, dupa cum vaz)probabil am reusi sa convietuim mai bine in aceste cutii de chibrituri, aceste custi din beton care ne imbolnavesc, ne scurteaza din viata, ne omoara inainte de vreme… Din pacate… educatia noastra lasa de dorit, iar urmarile sunt de mute ori nedorite, tragice chiar…
Mai ganditi-va si o sa vedeti ca am dreptate…
Comentariul tău face parte din categoria “baba şi mitraliera”.
Pe povestitor îl cheamă Răzvan, iar de durut în cot nu prea poate fi vorba. Dar bine, dacă atât ai priceput tu, atunci aşa e.