Aia bună e că mi-am luat, în sfârşit, concediu o săptămână. Aveam nevoie, nu mi-am mai luat liber din Mai. În sfârşit, am timp să alerg după mobilă, să pun parchetul şi să mă instalez, în sfârşit, în noua casă.

Aia nasoală e că am auzit că un coleg de la muncă a făcut vărsat de vânt şi, din ceea ce spune Wikipedia, boala asta poate fi contagioasă începând cu 5 zile înainte ca primele simptome să apară. Eh, eu nu am binevoit să fac boala asta atunci când am fost mic. Ţin minte că am făcut, la un moment dat, un vaccin pentru una din bolile copilăriei dar, sincer să fiu, nu am idee pentru care dintre ele.

Problema nu e că-s paranoic sau ipohondru, ci că în seara asta am depistat mai multe bubiţe pe picioare. Sincer, sper ca bubiţele să fie opera celor câtorva ţânţari ce se roteau ameninţător pe lângă lustra din cameră. Sau poate am agăţat vreun purice de prin oraş. Nah, ‘oi vedea mâine ce-o fi…

EDIT: Erau bubiţe de la ţânţari. Yeee!