Şcurte…

… că de lungi nu şe eşte timp:

La noi, totul este mai mult sau mai puţin negociabil, indiferent că e legal au ba să … “negociezi” respectivul lucru. Evaluatorul a rămas dezamăgit când a aflat că evaluarea lui era cu mult peste ce aveam eu nevoie la bancă şi că nu mai trebuie să “discutăm” unele aspecte.

Nu ştiu unde-i buba dar, până acum, dosarul meu a fost amânat vreo 2 săptămâni din cauză că se tot găseşte câte o hârtie lipsă. Normal, nu mă anunţa nici dracu din timp că am nevoie de hârtia aia. Decât poate după ce-mi ajungea dosarul în cine-ştie ce cur colţ al băncii şi se trezea un gigel că n-are cu ce să se şteargă la fund şi are nevoie de încă o declaraţie/formular/chitanţă. Dacă pierd banii de avans din cauza dobitocilor de la bancă, fac scandal urât.

Cumpărăturile online sunt geniale. Am mers într-un magazin Domo, am văzut produsele, am ajuns acasă, am dat două click-uri, am fost sunat, m-am dus a doua zi la apartament, au venit oamenii cu dubiţa, mi le-au adus sus, mi-au făcut garanţiile, am plătit cu cardul ca la magazin, la un POS mobil, şi gata. Din cauză că am fost anunţat cam din scurt de ora exactă la care o să ajungă prin zonă, am avut puţine emoţii pentru că nu eram sigur că ajung la timp la apartament de la muncă, dar totul a fost ok. La revedere aşteptat în magazin, la revedere căutat gigei să ţi le transporte, la revedere draci şi nervi cât stai la coadă la ghişeul garanţii. Nu ştiu dacă şi restul magazinelor de electrocasnice-s la fel, dar sincere felicitări celor de la DOMO. App, încă un avantaj al cumpărăturilor online ar fi că, timp de 10 zile de la primire, am dreptul să le trimit înapoi fără să trebuiască să precizez motivul.

În continuare, sunt de părere că angajaţii Metrorex nu au trebui să facă grevă şi să ceară mărirea salariilor cu 25%. Nu în timp ce lucrările de înlocuire a scărilor rulante au fost oprite şi trenurile circulă cu întârzieri enorme pe linia Preciziei – Saligny. Şi să nu-mi spuneţi că din cauza salariilor mici nu-şi fac treaba pentru că, în cazul ăsta, nu merită nici măcar un pârţ. Abţibildurile alea cu “de 30 de ani împreună” lipite pe trenurile vechi sunt penibile – cine le-ar vedea, ar avea impresia că în 30 de ani nu s-a întâmplat mai nimic. Nu c-ar fi departe de adevăr…

În nişte zile vin alegerile. Am văzut atât în presă cât şi prin globosferă tot soiul de păreri şi reacţii. Unii îşi declară simpatiile, alţii se mulţumesc doar să arunce cu noroi în candidaţii opoziţiei. Puţini sunt cei imparţiali. Aşadar, eu unul simpatizez cu absolut toţi candidaţii, prin urmare voi vota cu toţi. Adică nul.

Blugii mei au cam 3 – 4 ani şi foarte multe petice. Pentru că, din păcate, nu prea mai am cum să-i peticesc fără să iasă prea tare-n evidenţă, trebuie să mă duc să-mi cumpăr alţii. Nu de alta dar, dacă nu fac asta, în curând o să râdă cerşetorii de mine că am blugi mai varză decât ai lor. Nu ştiu dacă am spus vreodată cât de tare detest să mă duc în magazine de haine şi să probez chestii. Aş fi în stare să cumpăr, să ajung acasă, să văd că nu-mi sunt buni, să mă întorc la magazin, să schimb produsul, să mă duc acasă, etc… Ideal ar fi să merg în magazin, să mă duc direct în zona cu tricouri simple (fără: guler, cusături tâmpite, paiete, imprimeuri, desene, rupturi artistice, croieli horiginale, culori ciudate) să iau 3-4 bucăţi mărimea XL, să le plătesc şi să zbor din magazin. Sau să le comand online.

R.I.P. G.D.

1 thought on “Şcurte…

  1. Pingback: Dedeman, magazinul în care stai… şi stai… şi stai… | Jurnal Intrerupt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.