Chiar dacă-mi voi deconsipra măreţul plan care, în ultimul timp, mi-a consumat absolut tot cheful de a dansa cu degetele pe tastatură, nu mă pot abţine sa nu răbufnesc şi să mă-ntreb de ce cucu calului agenţii imobiliari sunt atât de miserupişti şi de ce piaţa imobiliară seamănă mai mult cu un bazar decât cu un magazin axat pe…
…seriozitate. Cred că, în ultimele 2 săptămâni, mi s-a întâmplat de vreo 20 de ori să arunc cu-n telefon într-o agenţie şi să mi se spună că voi fi sunat mai târziu, că agentul ori e la vizionare şi nu poate răspunde la telefon, ori e cu pixu-n mână şi semneaz-un contract, ori are diaree şi nu are cum vorbi între pârţuri. Cum era de aşteptat, telefonul a venit din părţi (în fine, am avut ceva succesuri după ce am revenit eu cu un telefon… de câteva ori).
Vă sunăm noi. Ca la un interviu în care te-ai băşit în hol, în timp ce treceai pe lângă viitorul tău şef de departament, ai pătat cămaşa tipei de la HR cu muci atunci când ai strănutat fără să duci mâna la gură şi l-ai împins din greşeală pe CEO în timp ce ieşeai din clădire. Situaţia e total ipotetică – încă nu mi-s destul de porc încât să fac aşa.
Apropo de cele de mai sus, considerând că nu am făcut nicio gafă la telefon, mă întreb de ce agenţii imobiliari au fost atât de miserupişti. Proastă pregătire? Poate. Lipsă de chef? Posibil. Oboseală? Iarăşi posibil – ştiu cam cât de mult e frecat un agent imobiliar. Dar totuşi, la fel ca totul în lumea asta, cred eu că mai degrabă este vorba de…
…bani. Înţeleg că sărăntocii ca mine (fără urmă de ironie), care încearcă să se prindă de programul prima casă şi care caută pereţi mai noi de ’77 cu mai puţin de 60.000 de europeni, nu-s aşa de interesanţi. Înţeleg că cei din comuna bucureşti au fost obişnuiţi cu modelul mulţi clienţi-puţine case dar, din păcate pentru ei, balanţa s-a înclinat oleacă-n (a se observa regionalismul de moldovean venit pă capul bucureştenilor, la furat de gioburi şi muieri) cealaltă parte, iar caii verzi de pe pereţi nu se mai vând la 100.000 două camere. Euro, naturlich, că noi estem europeni.
Toată treaba stă ca la pepeni, de fapt; la noi, oamenii preferă să vândă puţin, scump şi să fie nevoiţi să arunce ceva pepeni pentru că se strică, decât să stabilească un preţ corect şi să ruleze multă marfă într-un timp mic, fără să trebuiască să arunce nimic. Şi, tot ca la pepeni, dacă unu’ găseşte un fraier care să cumpere de la el, chiar dacă preţul său este mai mare cu 50 de bani, atunci toată piaţa tre’ să mărească preţul, aproape din reflex. Doar n-or fi ei mai fraieri, să vândă pe mai puţin, nu? Asta e, românii iubesc să se ţigănească, asta e mentalitatea locului, tre’ să ne adaptăm şi să acceptăm că suntem…
…puturoşi. Mulţi proprietari refuză să vândă pe credit. Cu alte cuvinte, le e atât de lene să facă două drumuri la notar şi unul la bancă încât, în loc să-şi mişte curul, preferă să aştepte până la paştele cailor să vină gigel-peştele şi să-i arunce cu câteva zeci de mii de roţi de caşcaval sănătoase în contul bancar. Zic gigel-peştele, pentru că nu-mi imaginez cum un om cinstit poate face rost de atâţia bani cash pe cale legală. Asta, desigur, dacă nu e vorba de cineva care tocmai şi-a vândut casa, sau de un bunicuţ care a mâncat pâinea de ieri toată viaţa pentru a economisi ceva-ceva pentru nepoţi. Şi ştim toţi că ţara asta e plină de bunicuţi grijulii şi de oameni care se mută, nu?
Mai mult, unii proprietari au pretenţii de tot rahatul turcesc (glumesc, ăla e dulce şi bun – voiam să zic “căcat negru şi moale”). Am auzit de toate, de la cazurile minore, când te hotărăşti că vrei un apartament şi proprietarul e ok cu creditul, numai că imediat înaintea semnării ante-contractului se răzgândeşte şi-ţi zice că vrea cash, până la unul care voia să i se plătească tot soiul de comisioane, inclusiv cel de retragere a banilor din cont, doamne-fereşte să nu “piardă” el 0.ţ% căt era comisionul lui peşte (de ultimul am auzit de la iLL). Oricum, până acum nu am ajuns la fenomene de genul, aşa că…
…va urma. Momentan, doar atât. Sunt convins că, până acum, nu am văzut nici măcar vârful iceberg-ului. În mod sigur articolul va avea continuare atunci când părul va începe să-mi cadă aşa cum pică frunzele toamna, adică după ce voi fi stat la ghişee dubioase şi cozi interminabile, pentru a plăti taxe tâmpite şi inutile. Eh, naiba ştie pe unde dracu mă va mai arunca frumuseţea de birocraţie rromânească, de tip “scarpină-te cu dreapta la urechea stângă, cu mâna petrecută prin spatele capului”. Noi să estem sănătoşi.
***
P.S.
V-a fost dor să citiţi ceva scris de mine? (cât de penibil o să fie dacă nu primesc niciun răspuns la asta :D)
Mult succes cu apartamentul!
De “tot soiul de comisioane” nu am auzit, dar comisionul de retragere a banilor din cont revine de platit cumparatorului imobilului si este obligatia notarului sa stipuleze acest lucru in contractul de vanzare-cumparare, daca plata se face prin transfer in contul vechiului proprietar. La majoritatea bancilor, acest comision de retragere este de 0,5% din valoarea sumei. Mie mi se pare de bun simt acest comision, pentru ca daca cineva a vandut cu 50.000 € un imobil, el trebuie sa ramana cu 50.000 € net in mana. Chiar si in cazul in care plata se face cash la notariat, acest comision de retragere il plateste tot cumparatorul cand scoate banii din banca sa ii aduca proprietarului la notariat.
@Luxian: Mersi mult. :)
@nede1st: Bre, mie mi se pare aberant să îi plătesc lui taxa aia de retragere a banilor de 0.5%. Eu iau apartamentul cu 60.000, nu cu 60.300. Ce faci cu banii după ce îi primeşti în cont, este treaba ta; nu mă interesează dacă îi laşi acolo, îi scoţi pe toţi odată, îi transferi la o altă bancă, etc.
Apropo, tu cu ce te mai ocupi? ;)
Mai mult decat oricand, sunt impotriva proprietarilor, atat cei ce vand, cat si cei ce inchiriaza. Dar in situatia asta, incerc sa fiu obiectiv si sa imi sustin in continuare punctul de vedere. El iti vinde apartamentul cu 60.000, deci cu banii astia trebuie sa ramana. Daca ii dai in mana 60.000 la notariat, tot vei plati 300 € atunci cand scoti banii din banca.
Aceleasi activitati am :P
@nede1st: Imi pare rau sa te contrazic, dar RSB are dreptate. Spre exemplu, daca tu ai un salariu de 1000lei, angajatorul nu iti va da in plus 5lei, sau oricare ar fi comisionul de retragere la banca. Deci da, salariul tau este de 1000lei, dar tu ramai cu 995lei. Nu e vina angajatorului, asa functioneaza sistemul bancar din Romania in momentul de fata.
Sau stabilesti o afacere online, fie ca e vorba de prestari servicii sau schimb comercial, nu se va asigura nimeni ca tu primesti exact suma stabilita initial chiar si dupa extragerea din banca.
Si pana la urma, este alegerea ta daca vei plati sau nu comisioane, pentru ca daca faci o plata direct la comerciant nu ti se opresc deloc comisioane. Este problema fostului proprietar ce face cu banii, este alegerea lui daca sa ii retraga sau sa ii lase in cont, dar tu nu ai niciun motiv sa ii acoperi pierderile, atata timp cat el are o alternativa pe care o ignora din lacomie si nesimtire.
@deA: Care este alternativa pe care proprietarul o ignora din lacomie sau nesimtire?
Eu nu am emis o parere personala mai sus, am expus cum “functioneaza sistemul” (plata acelui comision de retragere este o obligatie pentru cumparator, nu e un caz singular proprietarul de care vorbea Razvan), parerea mea fiind doar ca sistemul functioneaza just.
Alternativa era chiar cea de care iti ziceam si in primul comentariu, de fapt alternativele erau de a pastra banii in banca, de a face plati direct catre comercianti sau in sistem online – in cazurile acestea nu ar mai trebui sa sufere pierderea de bani prin comisioane. Pana la urma este alegerea lor ce fac cu banii, nu vad de ce tu ai fi obligat sa le faci un moft.
Problema este de fapt cu sistemul bancar din Romania din momentul de fata, care percepe aceste comisioane la retragerea banilor din banca, dar nu este normal sa fie considerata o responsabilitate a cumparatorului a acoperi pierderile, cum nu este nici a angajatorului, atunci cand iti plateste salariul prin banca, sau a statului cand varsa alocatii, pensii sau ajutoare sociale in conturi bancare curente.
Într-o lume în care banii sunt electronici şi în care aceştia pot zbura instant, gratuit, în aproape orice direcţie, mi se pare o prostie să te ţigăneşti la câteva sute de euro. Nu mă înţelege greşit – eu aş putea să îi plătesc şi, dacă dau peste unul care cere aşa ceva, probabil chiar am să închid ochii şi-am să-i dau banii păcii, dar nu mi se pare corect ca vânzătorii să aibă asemenea pretenţii faţă de cumpărători.
Oricum trebuie să plătească acel comision doar dacă are chef să ia banii într-o valiză şi să plece la plimbare cu ei – altă situaţie chiar nu-mi vine-n minte.
Cristi, respect faptul că îţi susţii în continuare punctul de vedere şi ştiu că vei face asta indiferent de ce spun eu, dar ştii că “aşa funcţionează sistemul” nu este un argument. De fapt, sistemul românesc scârţâie destul de rău, uneori chiar scuipând ceva ulei pe la încheieturi. De la 1300 până la Logan e cale destul de lungă.
Un sistem just întâlneşti în ţările vestice, în care nici vânzătorii, nici agenţii imobiliari şi nici cumpărătorii nu au chef de ţepe şi ţigăneli de bazar. Acolo nu e normal ca cel care cumpără să plătească taxele de retragere a banilor din cont, iar – altă chestie care mă doare – comisioanele către agenţie sunt plătite de cel care vinde, nu de cel care cumpără (la noi plătesc ambii).
În plus, “ceilalţi” au reuşit să lanseze de ceva ani proiecte similare cu prima casă, care funcţionează ok, fără birocraţia noastră (cam într-o săptămână eşti proprietar) şi fără să facă din asta un mare tam-tam electoral.
@rasebo: Ai perfecta dreptate, in comparatie cu Occidentul, suntem foarte departe si vor mai trece foarte multi ani pana cand piata imobiliara de la noi se va maturiza.
Legat de comisionul catre agentie, sa plateasca atat vanzatorul, cat si cumparatorul, este o mare aberatie. In fapt, cumparatorul plateste de 2 ori comisionul, pentru ca proprietarul nu face altceva decat sa includa comisionul agentiei in pretul de vanzare al apartamentului, crescand astfel artificial pretul si costurile pentru cumparare. O negociere de 2-3000 € la pretul initial cerut de proprietar face ca acest comision sa dispara, iar agentia, pe de o parte, nu poate interveni in negocierea pretului, pe de alta parte, nu va refuza tranzactia pe motiv ca pierde comisionul din partea proprietarului, ci va accepta doar comisionul din partea cumparatorului.