Rromânia fail!

Cosmote. Într-o bună dimineaţă, pur şi simplu nu mai “prindeam” reţeaua. Mă duc frumuşel la cei de la Cosmote şi aflu că trebuie să dau 35 de lei pentru a-mi păstra numărul. Motivul? Păi s-a demagnetizat cartela, dom’le. Din senin. :| Şi nu, nu sunt genul de om care are un telefon şi 10 cartele. Fiecare sim cu telefonul lui.

Trecem peste imbecilitatea cu demagnetizarea închipuită şi ajungem la cei 35 de lei. Un SIM nou, cu un alt număr, costă mai puţin şi vine şi cu ceva credit. Ceva credit adică 5 euro, parcă. Sau 3, în fine. Eu, pentru privilegiul de a-mi păstra numărul, trebuie să renunţ la 300 de minute în reţea? Fail!

***

Trecere de pietoni, într-un loc care de obicei este semaforizat. De data asta, semafoarele se scăldau în întuneric. Pentru că era liber, trec de prima jumătate a străzii fără nicio problemă şi mă opresc pe refugiu.

Mă uit în dreapta, văd la vreo 30 de metri nişte maşini care se apropiau de mine cam repede. Pun un picior pe zebră şi aştept să văd dacă domnii şoferi încetinesc, aşa cum ar trebui în cazuri de genul. Văd că nu obţin nicio reacţie şi mă bag puţin mai ameninţător pe trecere, ca şi cum aş vrea să traversez, dar fără a avea intenţia de a trece într-adevăr. Ca răspuns, primesc un claxon lung din partea unei maimuţe-n costum la volanul unui Mercedes. Dovadă că nici haina şi nici maşina nu compensează obrazul lipsă. Sau nah, poate era vorba de prioritatea de şmecher şi nu m-am prins eu.

***

Magazinul de după trecerea de pietoni. E dintr-ăla care noaptea n-are deschis decât un gemuleţ mic, cât să strecori produsele prin el. Să nu vină careva şi să fure salamul.

În fine, aveam poftă de-o bere, aşa că o întreb pe vânzătoare (o tanti cam pe la 50-60 de ani, c-o figură tipică de “ce bine era pe vremea răposatului”) de care bere la doză are. Pufneşte, şi în locul unui răspuns civilizat, îmi aruncă pe un ton ironic: “da’ chiar vrei să-ţi spun toate tipurile de bere pe care le am?” Păi da, în pula mea, normal că vreau, altfel nu întrebam; dacă nu eraţi aşa de paranoici să vă ascundeti după o găurică de ghişeu, puteam să mă uit şi singur, mulţumesc. Aşa, trebuie să-ţi răceşti gura şi să-mi reciţi conţinutul frigiderului cu cutii de aluminiu. Putoarea naibii.

***

Îi înţeleg pe ăia care pleacă din România fără a se mai uita măcar înapoi. În caz că i se rupe cuiva inima de dorul rromâniei… rămâneţi naibii acolo unde v-aţi dus – aici nu mai aveţi ce găsi.

9 thoughts on “Rromânia fail!

  1. daniel

    daca erai si tu cautat, intelegeai de ce dai banii aia doar ca sa iti pastrezi numarul, da’ la cat de social esti tu cu toti, nu e bai daca iti schimbi numarul, tot la fel de cautat esti..

    Reply
  2. deA

    Erh…pe tine. Pe alti prieteni. Familie. Atmosfera placuta din anumite parti ale Bucurestiului si a altor orase precum Brasov. Anumite cluburi. Magazinele deschise pana seara foarte tarziu si in weekend. Cafenelele si puburile deschise devreme. Clima echilibrata… Daca mai stau sa ma gandesc, mai gasesc:)

    Reply
  3. rasebo Post author

    @daniel: Dacă numele şi mail-ul tău sunt cele reale, nu cred că te cunosc, aşa că pot doar presupune că tragi concluzii de-ampulea, doar din ce scriu eu aici.

    Întradevăr, pe Cosmote sunt “antisocial”. Nu au decât 5 persoane numărul: tata, mama, sora, iubita şi un bun amic de-al meu. Atât. Aşa că mi s-ar cam rupe dacă ar trebui să-mi schimb numărul. Cu toate astea, nu mi se pare corect din partea unei firme de telefonie mobilă să profite de faptul că aş avea nevoie de acelaşi număr în continuare, pentru a-mi băga pe gât o taxă exagerat de mare.

    App, explică-mi şi mie cum naiba cei de la Orange mi-au schimbat cartela fără nicio întrebare, fără a trebui să plătesc nimic. La fel s-a întâmplat. După câţiva ani de folosire, pur şi simplu într-o dimineaţă nu mai aveam semnal. Am avut nevoie doar de un buletin, un formular, mulţumesc şi la revedere.

    @deA: Prieteni se fac şi-n alte părţi. Ştii şi tu vorba aia – ochii care nu se văd, se uită. Oraşe cu suflet mai găseşti; ce-i drept, alt fel de suflet, alte obiceiuri, alte colţuri frumoase. Climă echilibrată mai găseşti.

    Mi-ar lipsi, într-adevăr, localurile deschise mai devreme decât în alte părţi şi programul non-stop al unor magazine. Dar te obişnuieşti şi cu asta.

    Reply
  4. rasebo Post author

    @deA: Ştiu. Şi eu tot din experienţă personală vorbesc; ştii că nu-s din Bucureşti. Când am venit aici, nu cunoşteam aproape pe nimeni.

    Reply
  5. deA

    Stiu, Rasebo, dar eu cred ca este oarecum mai usor sa iei trenul din Bucuresti intr-un alt oras al Romaniei decat avionul dintr-un capat intr-altul al Europei.

    Reply
  6. rasebo Post author

    Nu chiar. Cu avionul, până-n Londra faci 3 ore jumătate. Cu trenul, până acasă, fac 7. :)

    Şi oricum, rămân la părerea mea că şocul cultural e aproape la fel de mare. Prima chestie care m-a uimit când am ajuns în buc, a fost de ce se grăbesc oameniii aşa de tare? Ce naiba rezolvă dacă ajung cu 5 minute mai devreme, dar cu pantofii călcaţi în picioare, tricourile mustind a transpiraţie şi cu nervii făcuţi praf?

    Reply
  7. deA

    Si acum imagineaza-ti o bucuresteanca intr-un oras in care nimeni nu se grabeste niciodata in viata:)).

    Recunosc, nu am schimbat orasul de rezidenta in Romania asa ca nu ar fi corect sa ma hazardez sa spun, asa e mai bine, asa e mai rau, nu am termen de comparatie pentru schimbarea facuta de mine. Dar, statistic vorbind, cei care au plecat dintr-un oras intr-altul s-au adaptat mai usor decat cei care care au trecut granita. Iar la partea cu mersul pana in orasul natal din Bucuresti sau din Londra te contrazic putin, pentru ca un drum cu trenul te costa cateva zeci de lei noi, un drum cu avionul pleaca de la cateva sute de lei noi.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *