De obicei nu sunt animal şi fac două duşuri pe zi. Unul dimineaţa, înainte să plec la muncă şi unul seara, după ce mă întroc de pe plantaţie, inainte de o eventuală ieşire la bere. De obicei e ok cu astea două; deşi am o problemă cu transpiraţia, îmi place să cred că nu sunt unul dintre împuţiţii care rup nasurile celor din autobuz sau metrou.

Ei bine, în ciuda faptului că anunţul din casa scării spunea că apa va fi oprită numai până la ora 18, nişte neni a naibii de pricepuţi s-au gândit ca e ok sa lucreze toată ziua la ţevăraia blocului, iar noaptea să uite să dea drumul la apă. La apa rece mă refer, că aia caldă curgea fără probleme. Cum cu apă fiartă e cam greu să faci baie (nu cred că exagerez când spun că avea pe puţin 70 de grade), nici ieri seară şi nici astăzi nu am apucat să mă spăl.

Adică, în fine, am reuşit să mă clătesc de dimineaţă puţin la subţiori, dar rapid de tot, că nu am vrut să mă fierb de tot. E inutil să zic că fleoşcăiala aia nu se compară cu un duş şi că, indiferent cât de mult deodorant am folosit şi cât de spălate şi parfumate erau hainele pe care le-am pus pe mine azi dimineaţă, deja simt că-s cleios şi că eman o adiere de împuţiciune transpirată. De fapt simţeam asta încă de dimineaţă, numa’ că acum începe să devină de nesuportat.

Aşa că, dacă prin absurd mă recunoaşteţi prin oraş sau dacă aveţi ghinionul să nimeriţi pe lângă mine în metrou/autobuz, să ştiţi că-mi pare sincer rău. Aş fi vrut să mă spăl, da’ cu apă fiartă e cam greu.