Din când în când…

….mi se îneacă corăbiile şi mi se duce tot cheful de…orice.

Îmi dau seama că nu e aşa de uşor cum pare la prima vedere şi-mi dau seama că, dacă e să se întâmple ceva, eu sunt cel care ar trebui să pună mecanismul în mişcare.

Îmi dau seama că, deşi răutăţile gratuite ale celor din jur se adună, acestea ar trebui ignorate. De fapt, persoanele care au tendinţa să fie… gratuite, ar trebui ignorate cu totul. Şterse. Date la gunoi.

Deşi ştiu cum ar trebui să privesc lucrurile, deşi ştiu cum aş putea ieşi foarte uşor din starea asta… pur şi simplu nu pot. Una e să priveşti detaşat şi alta e să fii în mijlocul rahatului.

Căcaturile se adună, lipsa de chef de muncă-şi face simţită prezenţa. Încet-încet, mă prostesc, mă transform în stereotipul pe care l-am urât întotdeauna – cel al ratatului robotizat, furnica care, din comoditate, s-a plafonat şi a pierdut orice interes de a devora noul, frumosul şi diferitul. Eu, care mă vedeam un conducător excentric. Ce-am visat şi ce-am ajuns… Da, da, muşchiul neexersat se atrofiază. Patetic.

Mi-ar plăcea să cred că se cheamă “dat cu pieptul de viaţă” şi m-aş simţi bine mai dacă aş crede că toţi oamenii au trecut prin asta. Aşa, mi-ar fi mai uşor… să ştiu că nu sunt nici primul, nici ultimul care se va simţi aşa. Numai că nu toţi au fost destul de proşti încât să dea cu pieptul de viaţă. Unii au ales să danseze cu ea. :)

Oare cum sună cuvintele astea citite de un necunoscut? Tot timpul am fost curios cum sunt văzut eu de către cei din afară. Fără amabilităţi, fără reguli de bun simţ. Doar datele raw, direct de pe senzor, fără prelucrare. Poate aici e problema. Poate-mi ocup prea mult timp cu asta…. Şi ne întoarcem la alineatul 4. Circular, eh….

8 thoughts on “Din când în când…

  1. deA

    Cand gasesti solutia la depresie, fara pastile bineinteles, anunta-ma si pe mine. Eu fac scoala pentru asta si tot nu reusesc sa aplic teoria decat altora, mie niciodata.

    Reply
  2. dotz

    Auzi, dar nu cred ca e depresie. Ca si pe mine ma apucase ieri o lipsa de chef, ca nu-mi puteam nici trage picioarele dupa mine. Azi sunt bine. Maine mai bine, sper :). Lipsa de chef e normala.

    Reply
  3. Danz3l

    Toata lumea “da piept cu viata” la un moment dat. Cei care “danseza” cu ea, vor da cu pieptul de podea putin mai tarziu pentru ca viata e curva si-i tranteste :))

    Eu sunt convins ca toti trecem prin asta :)
    Ps: “inec”nu “innec” ( am cautat in dex :)) )

    Reply
  4. deA

    @Danz3l: Life’s a bitch, but she gives wonderful blowjobs;).

    @rasebo: pey si tu te lasasei parca de fumat, nu?

    Reply
  5. rasebo Post author

    @deA : Da, tocmai. 8 luni. :)

    @Danz3l: Faza că ăia care dansează cu ea, de obicei primesc mai multe bj-uri. :) Ce dacă până la urmă dau cu capul de podea? Nu asta li se întâmplă tuturor? :)

    Reply

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.