Auzită de la colegul de apartament ieri seară, în timp ce discutam despre diferiţii producători de DSLR-uri:

Ştii care-i diferenţa între România şi .com?

Pe .com, dacă te apuci să cauţi informaţii despre Sony Alpha, găseşti tot soiul de teste comparative, vezi imagini făcute la diverse ISO-uri, ţi se explică cum scoate culorile, cât de rezistent e, citeşti experienţe personale ale unor (foşti sau curenţi) utilizatori Sony, etc.

La noi, singurul răspuns pe care-l vei primi va fi “Boooo, e de căcat, ia-ţi Nikon/Canon!”

Maare dreptate are omuleţul.

Un alt exemplu, ar fi un oarecare forum foto de pe plaiurile noastre mioritice, unde nu ai cum să postezi dacă nu ai trecut de o aşa-zisă candidatură. Candidatură care constă în postarea a câtorva poze, pentru ca marii fotografi să-şi arunce cu părerea şi să zică că da, ştii să apeşi pe declanşator  într-un mod plăcut. :))

În fine, deşi mi se pare greţoasă atitudinea asta de fals elitism, nu mă bag peste regulile oamenilor; au dreptul să le facă după bunul lor plac. Problema mea este că nu ştiu dacă am văzut 5 oameni în tot forumul ăla care chiar vorbeau (sau măcar păreau să vorbească) în cunoştiinţă de cauză. Restul, tot soiul de pozari (aşa ca mine), care-şi aruncau gratuit cu părerea-n dreapta şi-n stânga. Ca exemplu, era un gigel care se plângea că pozele din candidatura omului sunt toate alb-negru. Wtf, dude?

Ei bine, nu ştiu cum au crescut unii dar, încă de pe când eram un chiştoc cu muci la bot, am învăţat că dacă nu ştiu ceva, mai bine-mi ţin naibii gura. Nu de alta, dar din neştiutor te poţi transforma extrem de rapid în prostovan.