Domnişoarei cu bluză verde, cercei albaştri şi blugi albaştri peticiţi, ce ocupa un scaun din penultimul vagon al metroului ce circulă pe magistrala M2, pe direcţia Pipera – Dimitrie Leonida şi care, pe la ora 7 fără 10 sau fără 15, era în staţia Aurel Vlaicu, probabil urcându-se încă din Pipera:

Da, eu sunt dobitocul ăla care te-a călcat de vreo 4 ori pe picior. Ăla la care te-ai uitat nervoasă, ca o vită căreia i s-au furat paiele de sub bot. Jur că nu am făcut-o intenţionat, dar nu le prea am cu echilibristica şi oricum trebuia să te prinzi că trebuie să-ţi aduni naibii cracii aşezaţi unul peste celălalt în mijlocul culoarului. Asta, mai ales că era oră de vârf, metroul plin şi eu nu aveam cum dracu să mă duc în altă parte.

Eu am coborât la Unirii, tu ai mers mai departe. Sper să te fi călcat o babă mioapă pe genunchi.

În fine, nu cred că ne mai întâlnim. Dar dacă prin absurd te mai văd prin metrou în aceeaşi poziţie, jur că am să-ţi fut un şut în tibie. Din “greşeală” (a se observa ghilimelele).