Ca simplu cititor, mă pot plânge ziarelor doar de calitatea slabă a articolelor, de distorsionarea faptelor, de subiectivism, de numărul mult prea mare a articolelor de scandal. Mă deranjează şi faptul că ziarele au o culoare politică şi sunt pline de articole în care se pupă un anume lider politic în cur, în timp ce opoziţia e trimisă la canal. Chiar dacă opoziţia şi-a făcut treaba aşa cum trebuie.

Dar ăsta e doar spectacolul de pe scenă, veşnicul circ cu pâine. În culise se întâmplă altceva, mult mai urât, mult mai murdar.

Calitatea este direct proporţională cu respectul şi cu salariul de care un angajat “beneficiază”. Oricât de dedicat ai fi, la un moment dat(1) se umple(2) paharul(3), iar lipsa banilor, alături de toate gunoaiele pe care eşti nevoit să le înghiţi, îşi zic cuvântul.

Poate nu-ti dai demisia. Poate nu faci scandal în public. Dar în mod sigur îţi bagi puţin picioarele în articolele pe care le dai la tipar.

***

Dacă tot vorbim de mizerii, Tiberiu Lovin se întreabă dacă restricţionăm sau nu blogurile. Cenzura s-a născut din frică, din nevoia de a limita accesul unei anumite informaţii sau a unei anumite idei. Dacă Reporter Virtual nu ar fi avut dreptate, nu cred că ar fi trezit o reacţie atât de… dură, sa zicem, ca cenzura. Cumva, cuiva îi este frică de ceva?