Monthly Archives: June 2009

Unde greşesc?

Am blog de un an jumătate. Sunt pe .ro de aproape un an. În tot timpul ăsta, în afară de unele spike-uri, nu am reuşit să trec de 100 de unici pe zi. De obicei, am între 50 şi 70. Praf, adică.

Mi se pare că un an şi jumătate de blogging ar fi trebuit să aducă mai mult trafic. Ştiu sigur că scriu mai bine decât mulţi alţi bloggeri. Ştiu şi că scriu mai prost decât alţi mulţi. Dar parcă m-aş fi aşteptat la mai mult.

Aşa că am să fac o excepţie faţă de restul mâzgâlelilor şi, pentru că vreau să aflu părerea voastră, voi termina post-ul ăsta cu o întrebare – aceeaşi din titlu.

Unde greşesc?

Eu sunt Ilie…

Articolul ăsta stă în draft-uri de cel puţin 5 luni. Până acum nu am avut inimă să-l public. Articolul ăsta nu înseamnă nimic şi nu are niciun înţeles ascuns. Pur şi simplu întâlnirea cu Ilie mi-a muiat sufletul, mai mult decât orice eveniment din ultimul timp. Pentru că Ilie nu părea să fie clasicul cerşetor; Ilie avea ceva suflet şi adevăr în ochi. Prima parte e a mea. A doua – cuvintele bătrânului.

***

Eu sunt Ilie… un moşneag băut, bolnav, sărac. Asta le spun tuturor. Asta i-am spus şi grăsanului din autobuz. Ăla pe a cărui faţă se vedea clar că trăieşte bine, că n-are nicio grijă. Da, da, ăla cu un aparat foto atârnat de gât.

A vrut să-mi facă o poză, da’ io nu l-am lăsat. M-am săturat să mă arate tot prostu cu degetu. M-am săturat să fiu moşneagul ăla puturos, pe care îl dă toată lumea afară din autobuz, în şuturi. M-am săturat să fiu luat în râs.

***

«Eu am fost om, dom-le. Mare om am fost eu. Am avut nevastă, am avut copii, am avut casă, am avut moşie. Nevasta… încă e, dar acu e a altcuiva. Copii – dracu să ştie pe unde or mai mişuna. Nu i-am mai văzut de când aveau douăzeci şi ceva de ani. Au plecat şi m-au lăsat singur.

Eu sunt Ilie, domnul meu, şi mi-am dat casa pe-un sicriu.»

Updates

Am scăpat de unele plugin-uri inutile. Nu, n-o să le simtă nimeni lipsa.

Am mai pus câteva linii de text pe pagina contact.

Am umblat puţin şi la Regulament/Disclaimer.

Am actualizat wishlist-ul. Adică am şters chestiile care mi le-am luat deja şi am adăugat unele noi. De data asta, din cauză că jucăriile noi sunt mai scumpe, timpul  de “completare” a noului wishlist este dublu, de ~1 an.

***

De când m-am lăsat de fumat (7 luni, apropo), m-am îngrăşat ca un guiţător înainte de Crăciun. Trecem la dietă.

Ipocrizie

Înţeleg că a fost un gigant al muzicii pop. Înţeleg că toţi fanii lui sunt îndureraţi. Înţeleg şi că moartea lui a venit cam pe neaşteptate şi că a lăsat o groază de oameni cu buza-n vânt şi gol în portmonee (vezi cele 50 de concerte pe care trebuia să le susţină).

Dar nu înţeleg cum de unele persoane publice au sărit atât de repede ca musca la rahat, vomând declaraţii penibile reporteraşilor înfometaţi de senzaţional. Persoane publice care, deşi nu au avut nicio treabă cu el, sunt în stare să-l descrie atât de bine.

De exemplu Iliescu. Spuneţi-mi şi mie – că eu îs prost şi nu pricep nici dacă-mi dau cu cărămida-n dovleac – ce căcat de treabă a avut bunicuţa cu el?

Apropo, acuma v-aţi trezit să-l ridicaţi în slăvi? În urmă cu câţiva ani, voiaţi să putrezească cât mai repede-n închisoare. Când şi-a ţinut copilul peste balustradă, l-ati făcut inconştient şi dobitoc. Şi… mai ţineţi minte când a rămas fără nas? Atunci, muzica lui nu conta; important era senzaţionalul ieftin.

Ipocriţilor.

***

Aşa cum se vede şi din ora publicării articolului, în ciuda faptului că-s rupt de oboseală, nu pot dormi. Vă rog să-mi scuzaţi limbajul ceva mai necenzurat, precum şi eventualele greşeli ortografice şi gramaticale.