Băi, chiar mi-e milă de oraşul ăsta. Da, ştiu că mi-am bătut joc în nenumărate rânduri de tâmpenia de care dau dovadă locuitorii săi şi de faptul că e un oraş murdar, plin de praf, de care nu are grijă nimeni. L-am asemuit c-o comună de atâtea ori… Dar chiar îmi este milă.

Nu am votat. Nu am ales niciun primar. Nu eu l-am adus pe Oprescu în jilţul din vârful căruia îşi bate joc de Capitala României. Dar îmi pare rău pentru că, dacă ar fi fost să pot vota pentru Bucureşti, aş fi aruncat cu ştampila în dreptul numelui său.

“Vrem sa producem camp de lucru, constructorul sta sa inceapa, stiti ca proiectul este finantat si va fi realizat de Ministerul Culturii”

Dar cel care ar trebui să aibă grijă de locuitorii celei mai poluate capitale a Europei ia decizii care duc la mai mult praf, la mai multă căldură, la mai multă poluare. La mai puţin spaţiu verde. Asta, în timp ce unii se zbat să educe autorităţile, populaţia şi să planteze mai mulţi pomi. Totul, pentru un monument tâmpit, care ar trebui amplasat la capatul străzii Brezoianu, în locul unuia dintre puţinele parcuri verzi din centrul Bucureştiului.

Monumentul Holocaustului are loc  in oricare altă parte în afară de parc. La periferie. Pe o bucată de teren viran, în spatele noului mall din Casa Radio – alt rahat inutil. În spatele Casei Poporului, unde e teren nefolosit, cât pentru un parc mare. Undeva pe Iuliu Maniu, unde e un teren numai bun, ocupat doar de un covor de cărămizi sparte.

Cea mai tristă chestie e că Bucureştiul a vrut primar, dar a primit un măscărici pasionat de moşi crăciuni şi cârnaţi. Eşti fericit, Oprescule? Eşti faimos, te va şti toată lumea de acum încolo. Exact ce ai urmărit. Dar vei fi măscăriciul, bufonul incompetent, nu salvatorul capitalei.

Pâinea şi circul nu mai funcţionează de pe vremea romanilor.

Via Alex Radescu.