De ce n-am mai scris

Păi, pentru că n-am mai avut chef. Nu, de fapt, am mai avut ceva chef de scris, dar am ajuns la concluzia că nu am despre ce să scriu – lucru cam trist, de altfel. Evenimentele din jur nu m-au mai încălzit absolut deloc, iar viaţa mea personală a devenit atât de plictisitoare, încât nici măcar n-are rost să încerc să-mi mai arunc nervii pe virtual.

Până acum, pe aici am aruncat doar cu păreri personale, cu probleme şi întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante. Am plâns, mi-am vărsat amarul de fiecare dată când am avut ocazia, am înjurat, am trimis tot soiul de omuleţi cu tot cu firmele lor în origini, dar am şi râs cu dinţii greblă (adicătelea cu toată gura :P), am fost fericit şi lipsit de griji.

Cu alte cuvinte, rasebo.ro a fost un blog generalist, un loc’şor în care se vorbea despre orice, oricând, oricum. Din păcate, îmi alesesem nişa cea mai saturată din blogosferă – cea a blogurilor personale. Eh, problema blogurilor ăstora personale este că peste tot vezi câte un mucos care-şi deschide un jurnal online, jurnal în care povesteşte cu cine s-a bătut el la şcoală sau ce fată i-a făcut cu ochiul acum un semestru. După ce citeşti vreo două-trei bloguri de genul, devine al naibii de plictisitor să stai şi să-ţi omori ochii ca nebunul pe nişte chestii… mult prea comune.

Eh, pentru a ieşi din comun ai nevoie de o sfoară care să te tragă din banal în neobişnuit. Nimănui nu-i pasă dacă te-ai căcat moale astăzi dimineaţă, nici dacă te-ai certat cu vecinul, nici măcar dacă ai călcat într-un rahat de câine pe stradă. Sau bine, poate unora le pasă, dar trebuie să ai o poveste, trebuie să fii deosebit, trebuie să stai în cap cu picioarele-n sus – ca lumânarea – atunci când restul sunt aşezaţi cumiţi şi sobri pe scaune. Adică trebuie să îmbraci căcatul ori în miere, ori în piuneze.

Nu trebuie să fii bun, nici măcar foarte bun. Trebuie să fii genial, să ai acea scânteie care să vrea să evadeze prin vârfurile degetelor tale, prin tastatură, către virtual. Iar eu, genial nu sunt, nici foarte bun, nici bun. Doar banal.

Aşa că este foarte posibil ca Jurnalul Întrerupt să părăsească categoria blogurilor personale, cel puţin parţial. Pentru că sunt de părere că experienţele mele sunt plictisitoare, banale, lipsite de extraordinar, de urât sau de frumos. Nu mai am chef de ele.

Am chef, însă, de făcut poze. Lucru care mă face să mă întreb… nu ar fi frumos să transform rasebo.ro într-un blog axat pe fotografie? Adică nah, vor mai exista şi unele articole scrise, vor mai fi chestii de citit, nervi şi alte alea, dar scopul său principal ar fi de a-mi găzdui pozele.

4 thoughts on “De ce n-am mai scris

  1. Danz3l

    Offf articolul asta m-a intristat.
    Desi imi plac mult pozele tale, prefer sa citesc articole faine specifice tie chiar daca in ele te iei de nenea de la net sau povestesti despre nu-stiu-ce camere foto :))
    Nu vreau sa-ti tai elanul…cel mai bine e sa faci cum ‘vrea muschii tai’.

    Reply
  2. Pingback: Galerie | Jurnal Intrerupt

Leave a Reply to deA Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.