De ce te-aş mai ţine în feed-reader sau în blogroll, când nu te (mai) citesc? Nu din cauză că scrii prost; doamne-fereşte, chiar ai unele articole drăguţe. Dar mi-e silă şi lene să dau 3 click-uri pentru a ajunge pe un site găzduit de ultimul host din curul moldovei, care se încarcă greu cu spume; totul, pentru a-ţi putea citi ultima propoziţie din articol – care de cele mai multe ori este la fel de utilă ca un spaţiu liber.

Sindicatele. Nişte adunături de dobitoci, care trag numai şi numai pentru ei. Un grup de oameni cărora li se rupe de restul ţării. Cel mai murdar şi nesimţit partid politic, în miniatură. E criză şi ei vor bani mai mulţi. Poftim, criză? Ce ie aia, dom’le?

Spălatul. E o chestie care, la Români, se întâmplă de maxim o dată pe săptămână. Mai ales când ştie că trebuie să meargă de dimineaţă într-un metrou înghesuit. Pentru că încă trăim cu impresia că avem doar o oră de apă caldă pe săptămână.

Căcatul de câine de pe trotuar. Pentru că, atât timp cât un dobitoc îl va lua în mod sigur pe talpa bocancilor, n-are absolut niciun rost să te apleci şi să îl bagi în punga specială pentru rahaţi de javră. Şi bocancii mei au talpă cu nervuri foarte adânci.