Ai telefon de serviciu?

De când am învăţat pe propria-mi piele ce înseamnă telefonul de servici, am început sa mă hlizesc în faţa oricărui angajator care încearcă să mă momească introducând ţârâitorul în capul listei cu beneficii.

Da, ştiu că nu e vina lor; ei doar îţi dau ceea ce ştiu că are efect în majoritatea cazurilor. De obicei, chiar şi un chibrit trecut în lista cu beneficii face un prosibil angajat să saliveze. Aceştia, în special prospăturile (adicătelea ăia care s-au aruncat de curând pe piaţa muncii), au impresia că, dacă li s-a oferit un telefon de serviciu, au dreptul să înroşească undele radio cu apeluri personale. Nu zic că nu este posibil; depinde de companie şi de câţi bani e dispus şeful să toace pe curul unui angajat. Dar ei văd doar partea care le convine lor.

Ceea ce bobocelul nu realizează este că, odată ce s-a trezit cu celularu-n mână, timpul său liber nu îi mai aparţine; nu mai sunt de ajuns cele 8 ore pe care le petreci zilnic la servici, de acum trebuie să fii disponibil 24/7. La telefon, ce-i drept, dar timpul tau personal, care ar trebui să îţi aparţină, în care nu ar trebui să te gândeşti absolut deloc la servici, eh, timpul tău personal s-a dus dracului.

Hai să dăm şi exemple, că la teorie ne pricepem cu toţii.


Acum doi ani, la primul meu job, mi s-a oferit un telefon de serviciu. Normal, l-am acceptat; nu aveam de ce să n-o fac: telefoanele pe care le făceam erau plătite din contul firmei şi eram căutat doar în timpul programului, doar cu probleme minore.

Eh, după 2-3 săptămâni de ţinut cărămida-n buzunar, a început lumea să se înveţe cu gustul mobilului.

Cel puţin o dată pe săptămână se trezea câte un dobitoc să mă sune fix la câteva secunde sau minute după ce plecam de la serviciu. Uneori mă prindeau cu cheia de la birou în mână, alteori cu un picior pe trotuarul din faţa firmei şi în alte momente – cele mai aiurea momente de altfel – când tocmai reuşisem să fac o staţie cu troleul. Normal, indiferent unde eram, trebuia să mă întorc pentru a le rezolva problema lor super-urgentă – care de cele mai multe ori consta în reintroducerea aparatului în priză. Nu, nu conta că eu terminasem programul acum 2 ore şi că nu mă plătea nici dracu pentru orele suplimentare.

Apoi, mai târziu, după ce apăsatul numărului meu de mobil a devenit o rutină, începusem să primesc telefoane şi pe la nişte ore (destul de) târzii ale serii sau chiar în timpul dimineţii, cu mult timp înainte de a trebui să îi onorez cu prezenţa mea fizică. Seara, adică pe la 21 sau 22, iar dimineaţa pe la orele 6 – 7. Nici nu vă imaginaţi ce bine e sa stai adormit pe budă, eliminând cina de ieri şi răspunzând instinctiv cu “da” şi “îhî” la orice tâmpenie spusă de omuletul de la celălalt capăt al…undelor radio.

După ce am mai răbdat câteva săptămâni telefoane tâmpite, primite-n zori de zi sau aproape-n miez de noapte, am început să pun telefonul pe silenţios imediat după ce terminam programul. Timp de patru zile – linişte totală (sau nah vibraţii relaxante). A cincea zi, însă, s-a gândit Directorul ‘ăl mare (ze boss, tata tăticilor, şefu’) să mă onoreze cu un telefon dis-de-dimineaţă. Telefonul, normal, bâzâia pe podea, la 30 de centimetri de ochii mei ce se mişcau haotic în REM. Adică telefonul vibra şi eu rupeam patul în două de somn.

Ajung la servici în dimineaţa aia cu vreo 10-15 minute mai devreme decât trebuia. La recepţie, don’şoara mă priveşte îngrijoarată. O salut, trec pe lângă şi întâlnesc privirile celor de la vânzări. Ooook, ceva căcăniu a lovit ventilatorul. Urc scările în spirală, trec pe lângă secretare (aveau aceeaşi privire speriată-n ochi ca tipa de la recepţie) şi, imediat dupa ce trec pe lângă biroul şefului, aud un răget: AAAAaaaiiiitiiiiiuuuuulll!! (adică IT-ul – eu nu aveam nume). Încă senin, fac stânga-mprejur şi intru-n birou.

După seria normală de urlete şi răgete şi încercările mele inutile de a-i explica omului că eu nu am ce să caut la ora 6:30 la servici, aflu de ce am fost sunat: nu îi mergea netul. Bine, s-a descurcat omu’ până să ajung eu, că nu e degeaba director; a luat cablul de reţea şi l-a băgat în laptop. Dar aitiul de ce nu era la posturi?!

Revenind la problema cu telefonul, că deja am început să o iau pe câmpii.

Am continuat să fiu la fel de “nesimţit” şi să nu răspund la absolut niciun apel după orele de program. După încă 2-3 episoade cu oameni urlând fără motiv la mine, am putut să uit telefonul pe profilul general, fără a mai fi deranjat la cele mai tâmpite ore posibil.

Ideea e că telefonul de servici are, ca orice alt lucru din lumea asta, avantajele şi dezavantajele lui. Avantaje ar fi faptul că poţi contacta omuleţii de care ai nevoie oricând, nefiind nevoit să fii la birou pentru a utiliza telefonul/agenda de acolo. Dezavantajele, din punctul meu de vedere, sunt clare şi prezentate mai sus.

Desigur, faptul că poţi fi contactat oricând poate fi şi un avantaj. Dacă lucrezi în suport sau în administrare IT, de exemplu, şi dacă pe umerii tăi stă funcţionarea 24/7 a echipamentelor informatice din cadrul companiei. Sau dacă eşti ditamai executivul care răspunde de ţşpe contracte.

Dar eu, care eram un amărât de help-desk care lucra la negru, fără carte de muncă, pe un salariu de tot rahatul… Ce dracu să fac eu cu telefon de servici?

11 thoughts on “Ai telefon de serviciu?

  1. Danz3l

    Aaaaiiitiiiuuulll :)))))
    Hai sa-ti spun un secret 😀 Baietii “aiti” ma enerveaza la culme. Bine…prin “aiti” eu inteleg astia care lucreaza la calculatoare ;)) N-am avut incidente nefericite dar am ideea aia preconceputa ca freaca menta toata ziua [desi nu e (neaparat) adevarat] :))

    Legat de telefonul de serviciu…stiu cativa omuleti dati afara din cauza lui. Vorba ta: “l-au inrosit”…

    Reply
  2. brontozaurel

    Un aspect interesant… daca vreau sa vorbesc cu tati cand lucreaza, prefer sa il sun pe mobilul de serviciu… pentru ca in agenda aluia nu are numarul meu si o sa-mi raspunda. Daca ar sti ca sunt eu nu mi-ar raspunde. Nu vreau sa-i cauzez probleme, stiu ca de multe ori nu are timp de mine, dar uneori chiar am nevoie sa-i comunic ceva.

    Reply
  3. A.Faith

    Brontorauzel, aşa se găsesc ai mei să mă sune în momente de-a dreptu’ stupide, când concentrarea e maximă. Cum aud telefonul, îmi bag şi fac şi dreg şi mă calmez 10 secunde mai târziu, după ce văd cine sună, răspunzând cu o voce calmă: da mamă sau da tată, pentru a afla vreo porcărioară care putea să sufere amânare.

    Rasebo, eu dacă aş avea telefon de servici, l-aş deschide cu o jumătate de oră înainte de program şi l-aş închide cu o jumătate de oră după program. eventual, în momente de free time, când m-aş plictisi îngrozitor, m-aş apuca să-mi sun colegii să le spun bancuri 😀

    Reply
  4. rasebo

    Aici intervine o altă problemă, pentru care nu am mai avut loc în articol.

    În caz că nu primiţi telefon de servici, voi vă dati numărul de la telefonul personal colegilor?

    La fel, cunoscuţii, prietenii şi/sau rudele vă ştiu numărul de la telefonul de servici şi îl folosesc pentru a vă suna în legătură cu probleme personale?

    Reply
  5. N-am citit regulamentul

    Eu opresc si telefonul personal noaptea cand dorm, tu nici pe ala de lucru.

    Oarecum e si vina ta ca ii lasi sa faca lucrurile alea.

    Reply
  6. rasebo

    Da, m-am prins până la urmă că şi din cauza mea îşi permiteau să mă sune când voiau ei. Dar, ca proaspăt angajat, parcă nu-ţi prea permiţi să te răţoieşti la ei din prima lună.

    Reply
  7. N-am citit regulamentul

    Mie prima luna mi se pare timpul perfect să pui nişte condiţii.

    Va fi mai greu ulterior să schimbi foaia.

    Iar dacă e vorba de concediere, pentru ei e la fel de uşor să facă asta oricând.

    Reply
  8. plutitoru

    Draguta (cough) sa sti ca nu toata lumea stie sa umble cu cablul de retea si este normal ca doar nu toti ne-am nascut cu calculatoare . Poate ca datorita comoditatii dumneata seful acela care tine in spate o gramada de puslamale si tremura carnea pe el cand vine ziua de salariu a pierdut o afacere importanta . Pe de alta parte vina este si a dumneata ca doar nu credeai ca i-ti da telefon ca sa stai la o sueta ? Crezi ca abonamentul acela sau impulsurile nu costa ?

    Reply
  9. plutitoru

    Pe de alta parte i-i poti spune ca sa tii telefonul toata ziua langa tine e periculos din cauza radiatiilor pe care le stie toata lumea .

    Reply
  10. GEO

    SALUT, SINT GEO .AM O INTREBBARE CARE MA FRAMINTA DE CEVA ANI, LEGAT DE TEL DE SERVICIU.
    DE CAND AM ACEST TELEFON PARCA AS LUCRA LA FOC CONTINUU, SAU PARCA AS LUCRA IN ARMATA SAU POLITIE. DIN PACATE NU E ASA, DAR UNII SEFI ASA SE COMPORTA. DECI NU POT SA AM LIBER O ZI CA SUNA TEL DIM, SEARA, ZIUA, CIND AU CEVA PROBLEME. NU MAI TIN CONT DE LIBERE SAU FAMILIE, PUR SI SIMPLU CONSIDERA CA DACA AI TEL DE SERVICIU TREBUIE SA FI PREZENT NON STOP.
    AS DORI SA CUNOSC REGIMUL FOLOSIRII TELEFONULUI DE SERVICIU, LEGAL, TIMP IN CARE TREBUIE SA RASPUND. – STIE CINEVA?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.