Era seara, tocmai ajunsesem acasă şi eram obosit după o zi foarte plină la servici. Încă de când am intrat în holul blocului, am simţit atmosfera cam încărcată, exact ca înaintea unei furtuni.

Urc cele 3 scări de la parter (stau la parter), înfing cheia în yală, o răsucesc şi deschid uşa de la apartament. În casă era linişte, toate becurile erau stinse, iar un ceva tensionat, ciudat, anormal, plutea, în continuare, prin aer.

Ajung în camera noastră, unde era şi mai rău. Aceeaşi atmosferă rece, apăsată, ciudată şi anormală, numai că de 10 ori mai naşpa ca pe hol. Ne salutăm, trecem prin ritualul ce mai faci – bine şi… atât. Ne aşezăm la calculatoarele noastre şi începem să pierdem vremea pe net.

Clar, ceva sigur s-a întâmplat… ceva nasol rău. Eh, mai bine o las în pace. O să-mi spună până la urmă ce am făcut sau, din contră, ce n-am făcut, îmi zic eu în gând.

Rabd cu greutate o jumătate de oră, o oră, două ore, până când pur şi simplu cedez şi o întreb ce s-a întâmplat. Îmi spune, c-o voce sobră, exact cuvintele din titlu: “o floare”. Pe moment, n-am fost în stare de nimic altceva în afară de a afişa o moacă de viţel care se holbează ca un tâmpit la poarta nouă. Cum adică o floare? Ce floare? Unde?

Abia după câteva minute mi-a picat fisa. O floare…

Ei bine, pentru o “ea”, o floare poate avea o groază de semnificaţii. Poate fi orice, de la un nevinovat şi timid “eşti drăguţă”, până la începutul unei adieri liniştite, calme, o… “reasigurare” a iubirii ce i-o porţi, sau apăsarea dinaintea unui uragan de pasiune, înaintea unei nopţi nebune, fierbinţi.

Mulţi vor spune că a oferi cuiva un buchet de flori este un clişeu; toată lumea face asta şi gestul şi-a pierdut de mult farmecul. Sincer să fiu, pe de o parte sunt de acord cu ei; să oferi o floare pentru a fi iertat de iubită sau de mamă e un clişeu, la fel cum sunt şi florile oferite profesorilor, medicilor, asistentelor, funcţionarei de la nuş ce birou. Clişeu e şi atunci când oferi o floare pentru că cineva ţi-a adus aminte că… ar cam fi timpul.

Dar pe de altă parte, atunci când oferi flori din inimă, doar pentru că iubeşti şi simţi nevoia să faci acest gest, şi nu pentru a obţine ceva… din punctul meu de vedere, ăsta nu e clişeu şi nici nu va fi niciodată, oricât de mult vor încerca unii să te convingă contrariul.