Uite că n-am titlu

În ultimul timp, blogul ăsta al meu a început să se îndrepte într-o direcție care mie nu-mi prea place. Dintr-un blog jucăuș, care-și băga pula finuț în toată lumea, fără absolut nicio greață, s-a transformat într-unul care-ncearcă să se joace de-a seriozitatea. Și cum orice joacă nu e treabă serioasă, a ieșit fix un cuc. Adic-o pulă, să-mi fie cu pardon.

Adevărul e că si am eu început să mă schimb în ultimul timp.

Nu mai am chef de distracții, nu mai am chef de experimente tâmpite, de nopți nedormite și timp futut… Pula mea, tocmai mi-am petrecut revelionul ca un pensionar; am stat acasă cu prietena, uitându-ne la filme și sugând din sticle de suc. Nici măcar o bere nu m-am gândit să iau. Ah, era să uit… m-am uitat singur la filme, că ea a adormit ca bebelușii pe la ora 10 seara. Și mi-am primit și înjurături pen’ c-am avut nesimțirea să o trezesc la doișpe făr-un-sfert. Las’ că și le-a primit înapoi cu vârf și îndesat (și să vedeți ce-o să pățesc eu peste câteva ore, când o citi ea chestia asta).

Lăsând gluma la o parte, toată lumea se schimbă. Găsim pasiuni noi și le abandonăm pe cele vechi, legăm prietenii noi în timp ce le lăsam pe cele vechi să se deznoade. Începem să muncim și ne dăm seama cât de prețios este timpul, același timp pe care înainte nu prea dădeam niciun ban. Îmbătrânim și ne schimbăm. Ne transformăm în persoane mai reci sau mai calde, dar în mod sigur nu rămânem la fel.

Eh… Hai să n-o mai lungesc. Ideea e că iarăși…

4 thoughts on “Uite că n-am titlu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *