După prima zi fără țigări

E chiar ok. Nu am mai trecut prin chinurile de acum un an, când simțeam că mi se prăbușește cutia toracică dacă nu fumez măcar o țigară.

Secretul e să nu te gândești la fumat. Ușor de zis, greu de făcut; până la urmă, chiar relizarea lucrului că nu trebuie să te gândești la fumat te face să te gândești la fumat, nu? Ideea e că trebuie să îți împarți ziua în așa fel încât să ai tot timpul câte ceva de făcut. Cu cât ceea ce ai ales să faci e mai interesant și îți captează mai mult atenția, cu atât este mai bine. Dacă te plictisești, ai să vrei să faci ceva încât să treacă timpul mai repede: un ceai…o cafea….o țigară…

Cel mai mult îmi lipsește elementul social. La servici, țigara era scuza perfectă pentru o pauză-n plus. Când ieșeam la pufăit, socializam, spuneam bancuri, vorbeam cu omuleții din firmă. Acasă, dacă nu aș fi ieșit din cameră destul de des pentru a mă duce la fumat (se fumează doar în bucătărie), colegul de apartament nu m-ar fi văzut la față decât de câteva ori pe săptămână. În total, în fiecare zi petreceam cam o oră jumătate cu țigara-n gură; e timp pe care-l simt liber și trebuie să-l umplu cu… ceva interesant.

Tot factorul social – sau efectul de turmă – va fi și cel mai mare inamic al meu în zilele/săptămânile/lunile viitoare. De ieșit afară, într-o mică pauză, oricum am să ies. Mi-e să nu mă simt aiurea fiind cel mai diferit din grup prin lipsa bățului cu tutun aprins în mână, să-mi bag picioarele și să mă reapuc de fumat.

Pofta de mâncare: mare. Am mâncat ca un porc, destul cât să-mi ajungă pentru 2 zile. Trebuie să mă abțin – nu cu mâncare se umple timpul liber.

Ticul mâinii aduse la gură: dacă îl am, nu mă deranjează, ceea ce mă face să nu-l observ.

Ieri, am tușit și am scos chestii maro din gât cam toată ziua. Nu știu dacă e din cauză că sunt usor răcit sau din cauza lipsei țigărilor. Sau amândouă? Astăzi (a 2-a zi) m-am trezit cu un gust suspect în gură și cu gâtul plin de flegmă maronie.

Oricum, prima zi este întotdeauna cea mai ușoară. Abia de astăzi sau mâine am să intru în sevraj și corpul o să înceapă să urle după nicotina cu care îl obișnuisem de încă de acum 8 ani.

2 thoughts on “După prima zi fără țigări

  1. Danz3l

    Juram degeaba :))
    …vad ca esti la a doua zi.
    Problema e ca fratele meu s-a lasat de tigari de cateva zeci de ori. La fel si varul meu si alti cunoscuti.
    Singurul om pe care-l cunosc si a reusit asta e tatal meu.

    Te sustin si sper sa reusesti.

    Reply
  2. rasebo

    Și eu m-am “lăsat” de mai multe ori, dar de fiecare dată mă luptam pe față cu țigara.

    Acum, nu știu ce naiba s-a întâmplat, dar nu simt deloc nevoia să bag o țigară. Pur și simplu nu am chef…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *