Monthly Archives: January 2009

Depresia de weekend

De-a lungul timpului, am spus şi am făcut multe tâmpenii, mai multe decât mi-ar face plăcere să recunosc. De multe ori comentez pe lângă, fac greşeli logice, gramaticale şi ortografice, de multe ori sunt incoerent. Ca acum.

Nu sunt nici inteligent dar nici prost. Sunt un normal. Sunt leneş şi imatur încă.

Nu mai suport sa stau singur, în alb şi negru.

buna_diminieata

Cu dreptu-n stângu, în imagini

Mda, iar n-am chef sa scriu nimic şi voi umple blogul cu poze amuzante, filmuleţe şi alte chestii absolut inutile pentru vizitatorul dornic să-şi clătească ochii în valuri şi valuri de text.

Aşa cum probabil s-a prins lumea deja din titlu, tema zilei este “România împiedicată”. (poze în continuare… doh)

vbrromaneste

Pentru început, ceva puţin mai soft-core. O păpuşe făcută-n Spania, vorbitoare de limbă românească, care se încearcă cu degetul. Da, da, Spania e naţia celor care iubesc profund românii, naţia care are cântece şi lozinci dedicate nouă. Desigur, urmează o păpuşă Made in Italy care ştie să-ţi golească buzunarele si care se încearcă cu… ahem.

berbeci

Cum, nu ştiţi că berbecii pot conduce şi ei maşini? Ah, desigur, maşinile lor nu sunt ca ale oamenilor, sunt puţin mai speciale;  se cheamă berbecomobile, au patru copite şi nu se pot parca decât în locuri interzise.

diavolita

Bună, proaspătă, fierbinte, diavoliţă. Ce mai vrei? Ah, să-ţi spele şosetele? Păi, bre… ai mai văzut pizză să spele haine?

cocs

Revista Cox – DTP fail (mâna portocaliului).

Ecologie, taică

Povestea e scurtă. Se observă la Dojo una bucată plan diabolic al ecologiștilor pentru salvarea copacilor. Neuronul își aduce aminte de un anume poster de la greenpiss greenfarts greenpeace, care ne-arată cum noi estem făcuți pentru reciclare. Se observă una bucată lipsă în diagrama celor de la frigginpiss. Se combină ce se vede la Dojo cu posterul celor de la brownfarts și iese asta:

assowl
Acum suntem gata să salvăm planeta!

Rock, măi nene

Primele suspine de blues şi rock clasic le-am auzit, încă de pe când eram doar un prichindel de-un metru, de la tatăl meu – muzica pe care o asculta în maşină, când făcea un drum mai lung. Apoi, odată cu trecerea timpului, urechile mele au început, încetul cu încetul, să se deprindă şi cu heavy-ul, progressive-ul, speed-ul şi power-ul care urla din difuzoarele combinei surorii mele. Continue reading