Ei bine, după două zile de gândit, revin cu veşnica şi eterna întrebare: de ce scriu?

Nu e ca şi cum aş avea cine ştie ce talent; scriu mai prost decât mulţi din blogosferă. Nu câştig nimic de pe urma blogului, ba din contra am dat destui bani pentru el (presupun că se ştie că-s zgârcit). Nu-s o persoană publică, aşa ca nu mi-am făcut blog doar de dragul de a-mi mai deschide o tarabă de prezentare.

Aşa că… De ce scriu? De plăcere? Da, uneori îmi şi place să scriu, uneori îmi curg cuvintele din vârful degetelor ca apa dintr-o albie rapidă. Dar uneori, mă chinuiesc să scot un text pe care să-l simt ca fiind bun. Ca de exemplu ultimele două zile. M-am scremut aseară şi am reuşit să scot un articol. De căcat; am irosit de-aiurea o idee bună (vezi articolul cu maimuţa şi ăla cu economisitul).

Mai scriu şi pentru a fi citit, pentru a mi se spune dacă am făcut o treabă bună, sau dacă iar am vărsat în virtual o găleată de aberaţii fără sens.

Eu scriu. Voi de ce nu comentaţi?