Băi, mi-e groază.

Dacia, mândria României, dă cu curul de pământ în mod repetat, tot soiul fabrici și uzine se închid într-o fericire prin lume, angajatorii români se pregătesc să renunțe la tradiționala primă de Crăciun și șomajul crește într-o veselie de nedescris.

Eu unul îmi pun semne mari de întrebare în privința siguranței jobului meu și, în caz că se întâmplă ceva, voi fi nevoit ori să plec din București, ori să mă mut la dracu în praznic, într-o garsonieră din periferie.

În tot timpul ăsta, românii consumă ca nesătuii, produsele la suprapreț din magazinele de fițe zboară de pe rafturi ca pâinea caldă pe vremea răposatului, mașinile continuă să-și tocească gumele pe asfaltul plin de gropi, într-un trafic care se mișcă mult mai greu decât anul trecut. ‘Nea Oprescu are chef de tort lung de 140 metri, cârnat la 2.25km, 4000 moși crăciuni și recorduri, în timp ce stâlpii Bucureștiului sunt în continuare sugrumați de cablurile atârnate ilegal. Bine că au terminat pasajul Universității.

Băi, lumea e în rahat până la gât și se pregătește să se ungă cu maroniu și pe chelie în timp ce voi vreți perne de puf și curpapir în 4 straturi parfumate?

Voi când o să vă apucați să stingeți lumina după ce ieșiți din cameră, să nu mai țineți calculatorul deschis 24/7, să faceți economie la apă, să nu mai cumpărați toate rahaturile de care nu aveți nevoie? Când o să lăsați dracului fițele și o să băgați apă de la robinet în voi (da, e potabilă, fi-v-ar figurile să vă fie)? Când o să renunțați la cartofii congelați, gata tăiați și o să începeți să bărbieriți barabulele pline de pământ? Când o să mâncați și coaja mărului? De fapt, când o să renunțați la KFC, McDonalds, BurgerKing și șaormeria de la coltul blocului în favoarea unui măr?

Abia aștept momentul în care comoditatea va deveni un articol de lux.