Am dat astăzi peste pagina unui tip din Marea Britanie care pare-se că suferă de o chestie pe care eu nu o văd decât ca o boală, anume obsesia de a-și face poze alături de persoane faimoase.

Privind imaginile de pe site-ul său, mi-am adus aminte de pozele pe care şi le fac pescarii sau vânătorii alături de prada lor, poze care în esenţă sunt identice cu ale lui: un anonim mândru, cu un zâmbet imens întins pe față, trăgându-se în poză alături de “victima” sa.

Singura diferență, e că victima pescarului sau a vânătorului este un animal deosebit, ce uimeşte prin dimensiuni foarte mari sau prin raritatea sa, pe când domnul Parsons pozează alături de un individ foarte cunoscut:

Sunt foarte curios ce îi face pe aceşti oameni să fie atât de satisfăcuţi după ce se trag într-o poză cu o vedetă? Hai să zicem că tipul de mai sus ar fi stat la un pahar de vorbă și ar fi discutat despre nemurirea sufletului cu Bruce Dickinson. Sau că l-ar fi întrebat cum face nuș ce șmecherie la chitară, sau cum reuşeşte să urce vocea atât de sus.

Dar nu, tipul ăsta de oameni practic vânează vedete, singura lor misune fiind de a le transforma în trofee, pixeli pe-o hârtie ce va fi agăţată pe un perete. Aş putea face chiar şi o analogie între “expresia” peştelui din poza din stânga şi faţa lui Bruce Dickinson: un animal hăituit, deranjat din ritmul lui natural, apucat cu forţa şi imobilizat de o namilă de urangutan care vrea să fac-o poză cu el.

Recunosc, şi eu aş vrea să apar într-o poză alături de alţi oameni, de ce nu, chiar şi cu persoane mai cunoscute. Dar, cu o singură condiţie: să cunosc cât de cât acea persoană. Şi nu am cum să o cunosc doar uitându-mă la televizor, citindu-i biografia, sau mergând la concertele sale. Nu, cunoaşterea, în cazul meu, înseamnă câteva ore bune de discuţii, de interacţiune directă cu respectivul individ. Pentru că altfel, aş fi un ignorant care nu face altceva decât să umble după semnături pe o foaie.

Am vrut, acum mai mult timp, să încerc să-mi imaginez cam cum se simt vedetele atunci când se află constant sub lumina reflectoarelor, când “lumea” e interesată de absolut ce fac ele. Cum s-or simți oare, când o gașcă imensă de dobitoci aleargă după un trofeu de arătat prietenilor și vecinilor de scară, nefiind interesaţi să cunoască, ci doar să mai înrămeze o poză pentru colecţia lor?

E mișto?

Sursa imagine pescar.
Sursa imagine Bruce Dickinson.