Teoretic, luna Decembrie ar trebui să fie una dintre cele mai frumoase perioade din an. Cel puţin pentru mine, care pe 15-mi sărbătoresc ziua de naştere, pe 18 ziua de nume şi pe 24 ar trebui să primesc căruţa de cadouri de la moş (şi/sau babă, după caz :) ).

Andrei vorbeşte de cel mai frumos Crăciun din viaţa lui. Ei bine, eu voi explica de ce urăsc sărbătoarea asta:

• Pentru că nu suport cadourile care nu-s date din suflet, ci pentru că trebuie;
• Pentru că, de fiecare dată, ai mei trebuie să se certe. Nu contează că nu au un motiv bine întemeiat, găsesc/fabrică ei unul;
• Pentru că dacă nu mănânc ca un porc, mai mult decât aş avea nevoie, ai mei nu-s fericiţi. Dacă le spun că nu îmi mai este foame, încep să se certe;
• Pentru că, chiar dacă aş presupune prin absurd ca ai mei nu s-ar apuca să se certe, mama tot timpul trebuie să fie stresată. Curăţenie, mâncare, cadouri, masă festivă (scoasă numai la ocazii speciale, incomod de înaltă, care ocupă inutil toată sufrageria), mâncare, servit invitaţii, mâncare, iarăşi curăţenie, încă puţină mâncare;
• Pentru că sunt de părere că 9 ore pe zi alături de părinţi sunt arhisuficiente. Dacă ies afară, să mă întâlnesc cu cei din fosta gaşcă sau cu foştii colegi de liceu, ai mei încep să se certe;
• Şi nu în ultimul rând, sărbătorile de anul ăsta vor fi şi mai de căcat decât cele de până acum, pentru că nu le voi putea petrece cu ea.

Ho Ho Hoe! Merry fucking christmas!