Acum mulți ani, înainte să trebuiască să încep să mă descurc singur, pe vremea când încă locuiam cu părinții mei, eram incredibil de dezorganizat. Toate lucrurile erau aruncate prin cameră și nimic nu avea locul său.

Da, era foarte deranjant din punct de vedere vizual dar, pe atunci, mi se cam rupea de cât de frumos arată camera. Dacă aveam nevoie de ceva, puteam găsi acel lucru fără a face niciun fel de efort și fără a mă apuca să răscolesc. Nu m-am simțit niciodată ca și cum aș fi căutat acul în căruța cu fân.

În afară de ocazionalele certuri cu părinții, totul era ok cu “haosul meu organizat”. Dar, când am plecat de acasă și am ajuns la cămin, într-o cameră cu patru paturi, am observat că vechiul meu “stil” poate fi foarte deranjant pentru persoanele învățate să trăiască altfel (da, puteam să-mi dau seama de asta și mai devreme, dar deh…sunt doar părinți). Așa că, vrând-nevrând, a trebuit să încep să fiu ordonat.

La început, totul părea să fie destul de simplu:

• Am luat toate cursurile ce erau aruncate sub pat și le-am pus pe un raft, ordonate după materie și dată;
• Hainele curate nu le mai țineam aruncate peste tot prin cameră, ci erau împăturite frumos în dulap;
• Hainele murdare erau strânse într-un sac menajer, sac pus la rândul său în dulap;
• Pixurile nu mai erau împrăștiate peste tot, ci stăteau toate la un loc, într-o cană pe birou;

După două zile, camera arăta exact la fel ca înainte. Chiar dacă inițial aranjasem toate lucrurile frumos, după ce le foloseam apelam la vechiurile obiceiuri și le azvârleam într-un colț de cameră. Urlete, înjurături, nervi, aranjam din nou toate chestiile și repetam – două zile, iarăși haos.

Așa că, pentru a evita debandada și scandalurile cu colegii de cameră, mi-am făcut o mică listă cu reguli care, atât timp cât sunt respectate, duc la evitarea dezastrului:

1. Fiecare lucru trebuie să aibă locul lui. Renunță la punga/cutia/sertarul în care să pui chestiile cărora nu le găsești locul (încă lucrez la asta);
2. După ce folosești un lucru, pune-l înapoi în locul său. Ai avantajul de a ști imediat unde să-l găsești, fără a-ti pune prea mult tărtăcuța la lucru pentru a-ți aduce aminte ultimul loc în care l-ai pus;
3. Cu cât ai mai puține lucruri, cu atât este mai ușor să le aranjezi;
4. Pentru că nimeni nu este perfect, dar și pentru că praful și jegul are tendința de a se aduna, odată la 2 săptămâni fă o sesiune de curățenie în casă/cameră/pătrățelul tău din cameră. Adică dă cu mătura/mopul/aspiratorul/cârpa de praf.
5. Coșul de gunoi s-a inventat cu un motiv. Nu lăsa gunoaie pe masă, pat, raft, podea. Au tendința de a se aduna și camera ta se va transforma în curând într-o groapă de gunoi.
6. Dacă nu speli farfuria în maxim 10 minute după ce ai terminat de mâncat, ai să uiți de ea și o să rămână acolo zile în șir. Mi se rupe că tu ai auzit de undeva că există o chestie numită siestă. Aia începe imediat după ce golești chiuveta de vasele murdare.
7. Dacă ai mai mult de 2 farfurii (una adâncă + una întinsă), ai să ai de unde lua farfurii curate, fără a fi nevoit să le speli pe alea speli murdare care te-așteaptă în chiuvetă de două-trei săptămâni. (similar cu #3)
8. După ce faci duș, dacă ai părul lung (m-am tuns între timp), clătește cada (e de ajuns să dai odată cu dușul peste ea) și scoate ghemotocul ăla de păr care înfundă scurgerea căzii.

Chiar dacă sunt baiat => nu m-ar deranja deloc un “haos ordonat” ca pe vremuri, realizez că nu trăiesc singur și că alții ar putea fi deranjați de obiceiurile mele proaste. Cum libertatea mea se întinde până în punctul în care încalcă libertatea celuilalt, mi se pare corect să încerc să fac un efort pentru a nu-i dernaja pe ceilalți.

P.S. În continuare nu suport să-mi fac patul. Nu pentru că mi-e lene, ci pentru că îmi place să las așternuturile să se aerisească.