Costul suportului IT. Amintiri de la fostul foc de muncă

Citind articolul ăsta, mi-am adus aminte de o întâmplare petrecută acum un an și ceva, la primul meu job în suport IT.

În firma aia, birocrația era la putere, așa că pentru fiecare problemă rezolvată, trebuia să completez o fișă de intervenție. Pe scurt, fișa aia conținea un câmp în care explicam problema, unul în care se semna cel care raporta problema și un al 3-lea în care-mi treceam eu numele.

Cum directorul tehnic era puțin cam obsedat de control (în inbox-ul său intrau absolut toate mail-urile primite de orice adresă din firmă, în afară de adresele IT-ului, hihi), la sfârșitul fiecărei luni, teancul de fișe era dus în biroul lui pentru a fi analizate (da, chiar se uita la toate).

Dacă se declara mulțumit de conținutul hârțoagelor, totul era ok, banii erau virați în contul firmei la timp și eu îmi primeam salariul. Dacă nu, ieșea scandal, lumea începea să urle la mine, iar eu îmi primeam banii cu cel puțin o săptămână întârziere.

Într-o bună zi, am fost chemat de cineva de la departamentul de marketing al firmei respective. Îi crăpase Outlook-ul și, odată cu programul de mail, înghețase tot sistemul. Simplu, îmi spun eu. Task manager, end task, aștept puțin până se oprește outlook-ul, pornesc din nou programul și îl las să verifice fișierul. Problem solved. Scriu pe fișă “oprire forțată outlook și verificare pst local”, mă semnez și îi întind tipei coala de hârtie, pentru a arunca c-un autograf în pătrățelul destinat ei.

Tipa se uită lung, citește ce e scris în câmpul “descrierea problemei” de vreo 2-3 ori și-mi spune sec “Eu nu semnez. Puteam să fac și eu asta”. Ei bine, cum pe atunci nu stăteam prea bine cu autocontrolul, m-am înroșit instant de nervi, m-am întors brusc și am ieșit din biroul ei, trântind ușa.

Dacă m-aș fi putut controla, puteam foarte bine să îi explic că dacă e în stare să rezolve o problemă, să nu mă mai cheme degeaba. Totuși, dacă tot a simțit nevoia să mă cheme, să facă bine să semneze naibii pentru munca mea.

Oricum, problema a fost înnăbușită destul de repede de superiorul meu, care a fost anunțat de mine în următoarele 30 secunde că vreau să-mi bag organul în toate găurile ei și apoi să îi dau foc (ei, nu organului – da, știu sunt un sălbatic). Nu s-a propagat, nu s-a inflamat, căcatul nu a ajuns printre palele ventilatorului, dar fișa tot nu a fost semnată.

Ce legătură am eu cu instalatorul bătrân din link-ul de mai sus?

  • Apăsat două taste: 100€
  • Știința și experiența de a apăsa exact tastele care trebuie, exact în situația potrivită, 9.900€ (sau măcar să mi se semneze fișa naibii)

2 thoughts on “Costul suportului IT. Amintiri de la fostul foc de muncă

  1. Tudi

    Da, se aplica perfect si la tine “pilda” :)

    Pentru tine problema a fost simpla si usor de rezolvat, pentru ca te-ai mai intalnit de 100 de ori cu ea probabil. In cazul tau s-ar plati nu neaparat rezolvarea problemei, ci identificarea ei.

    Ca si cum ti s-ar strica masina si nu ai stii de ce. Ar veni un mecanic si ti-ar zice ca nu mai ai benzina si ti-ar face plinul. Da, rezolvarea e simpla, dar daca nu iti zicea cineva care e problema, stateai ca boul si te uitai pe la motor :D

    Reply
  2. rasebo

    Păi da, dar eu, dacă ştiu că nu mă pricep, nu mă apuc să îi spun mecanicului că puteam să fac şi eu asta. În cel mai “rău caz”, bag la căpăţână şi data viitoare nu-l mai chem.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *