Ia spune, clientule, ai?

De fiecare dată când te rățoieşti la vânzătoare, ai de fiecare dată dreptate? De fiecare dată când persoana din spatele casei de marcat te-a tratat cu scârbă, a fost doar vina ei? Mă îndoiesc.

Nu spun că ar trebui să nu ceri corectitudine, excelență, sau că ar trebui să fii mai indulgent, ci că, la rândul tău, ar trebui să fii corect. Nu față de angajații unui magazin, nu față de mine sau de oricine altcineva te-ar putea judeca, ci față de tine.

Recunoaște că nu ești perfect. Recunoaște că greșești. Recunoaşte că eşti un uituc. Recunoaște că, de multe ori, ești un prostănac. Scuză-te că deh, ești om, dar nu te ascunde în spatele acelei vorbe. Ieși în față, bate-te cu pumnul în piept și spune cu mândrie: sunt om, sunt imperfect!

Dar tu, utilizator mirobolant de mașinărie electronică cu ecran…

De fiecare dată când ai avut vreo problemă, puștiul ăla de la helpdesk a făcut pe dracu-n patru să te ajute. Indiferent că stricăciunea s-a produs din cauză că tu ești prea limitat pentru a înțelege tainele click-ului pe “ok” (știu că pe cartea ta de muncă scrie manajer – tot dobitoc ești), că nu realizezi că un monitor nu se aprinde decât dacă e băgat în priză, sau doar din cauză că, din când în când shit happens, el și-a futut nervii, răbdarea și tot cheful de pe lume pentru tine.

Da, știu; e treaba aitiului să te ajute, să te dădăcească pe tine, cel c-o cutie craniană mult prea puțin dezvoltată. E treaba aitiului să înghită rahat la telefon. Dar ia zi, tu cum te-ai simți când te-ar suna cineva, ar urla fără noimă timp de un minut în receptor, apoi ți-ar trânti telefonul în nas? Și nici măcar nu ai ști cine naiba te-a înjurat, pentru că individul de la celălalt capăt al firului nu a avut chef să-și recite numele din buletin.

Nu că aitiul ar avea chef să se complice și să îți facă vreun pocinog – tot el ar trebui să-l repare – ci doar că atunci când faci pe cineva cu ou și oțet, e de bun simț să îți dai numele. Dacă preferi să fii un anonim, ești un laș care nu merită să fie ajutat, chiar dacă eu primesc bani pe treaba asta.

Ah, apropo… aitiul are un nume.

(amintiri de vara trecută – acum e mult mai bine)