În timp ce economia mondială și, implicit, cea românească, a luat-o la vale, nouă ne arde de greve. Profesorii și polițiștii s-au trezit că vor măriri salariale. Acum, când Rromânul ar trebui să renunțe la balcanismele de la locul de muncă și să fie din ce în ce mai eficient, asta pentru a nu se trezi șomer cu acte-n regulă.

Dar hopa stop! Nu vorbesc de cei care lucrează în sectorul privat și care chiar riscă o concediere în caz de performanțe slabe, ci de cei care și-au înfipt bine curul posteriorul în scaunul căldut de funcționar pulic public. Ăia care ne “educă” tineretul atât de bine, ăia care ne “apără” de cei cu chef de băgat mâna, piciorul și penisul prin proprietatea altora.

Da, sunt ironic. Și adormit. Unde mi-e cafeaua?

Revenind… De ce își permit până la urmă profesorii și polițiștii să dea peste cap o Românie și așa destul de dezechilibrată? Păi, din punctul meu de vedere, e simplu: pe ei îi doare fix în fund. Fie că e criză sau nu, copii tot vor trebui să meargă la școală, iar infractorii “prinși”. Job-urile lor sunt prea puțin afectate de criză. Ba chiar aș putea spune că, odată cu recesiunea ce pare-se c-ar fi iminentă, ei ar trăi mai bine; întotdeauna vor fi binevoitori care să-i ajute pe săracii bugetari cu ouă, brânză, carne, băuturi alcoolice, țigări și, de ce nu, săpun “Fa”, ca pe vremea lu’ nea’ Nică.

Alt gând nebun: fiecare criză din trecut a fost depășită cu ajutorul unui mic răzbel. Nu cred că omenirea e destul de matură încât să nu apeleze și de data asta la cea mai la îndemână soluție. Obama ar putea fi în curând înjurat, nu ridicat în slăvi.

Într-altă ordine de idei, de ce e plină blogosfera de politic? Chiar nu mai există nimic interesant de discutat în afară de clasicile lăbăreli de partid aflat în campanie electorală?

Servici ușor.