Obsesii – moartea

cruce de lemnDacă există un lucru care să mă obsedeze mai mult decât orice, este ideea de sfârşit, de discontinuitate a vieţii.

Realizez că fiecare om, din momentul în care a scos capul din burta mamei, este dator cu o moarte. Totuşi, mi se pare absolut înfricoşător faptul că, după ce ai tras o viaţă întreagă, după ce, în sfârşit, ai reuşit să completezi golurile tinereţii, trebuie să… nu mai exişti.

Asta, dacă ai ajuns la o vârstă destul de înaintată şi eşti multumit cu ceea ce ai făcut până atunci. Mai grav însă, este atunci când simţi că mai ai de făcut lucruri, ca eşti prea tânăr să te duci acum, când nu te simţi împlinit, când nu eşti mulţumit de ceea ce ai reuşit să înfăptuieşti până în acel moment. Când eşti tipul de om care ar vrea să ridice munţi şi să toarne oceane noi… numai de-ar avea destul timp. În orice situaţie te-ai afla, oricum te oftici.

Poate doar eu sunt aşa, sau poate toţi oamenii sunt construiţi în felul ăsta. Poate aşa se explică şi nevoia de neoprit a oamenilor de a crede, nu neapărat într-o divinitate, ci în viaţa de după, fie că e ea în rai, jannah, sau Vallhala.

Edit: Am uitat să spun ce m-a apucat. Păi, am citit în ziarul de dimineaţă cum că este posibil să se modifice legislaţia în ceea ce priveşte donatorii de organe. Mi-am dat seama că, dacă una dintre obsesiile tale este să laşi ceva în urmă, poţi lăsa foarte uşor o inimă, un rinichi, sau orice alt organ ce poate fi folosit pentru a salva viaţa altcuiva. Dintr-un anume punct de vedere, continui să trăieşti, chiar dacă tu, ca entitate, nu mai exişti.

Sursa imagine: [1]

2 thoughts on “Obsesii – moartea

  1. Giuco

    Tu chiar vrei sa bagi lumea in depresii cu articolul asta. La asta m-am gandit si eu. N-am chef sa povestesc aci ce ganduri imi treceau prin cap ca ma deprim si mai tare. Sper sa bagi si ceva vesel in viitor. :D

    Reply
  2. rasebo

    Deprimant? Hmmm, nu eram deloc într-o stare care să aducă măcar a depresie, când am scris asta.
    Presupun că am început să mă împac cu ideea. Sau să sper că, în curând, tehnica va evolua destul încât să permită prelungirea vieții cu foarte mult. Și că voi deveni milionar, pentur a-mi permite așa ceva. Glumesc…

    Reply

Leave a Reply to Giuco Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *