Etherfast a pornit o mică leapşă (cred), ocazie cu care îndrăznesc şi eu să mă bag în seamă. :D

Pe când aveam Windows instalat pe PC-ul de acasă, reinstalam sistemul de operare odată pe lună. Kiturile le aveam pe o partiţie, muzica pe altă partiţie, documentele pe o a patra partiţie. Unitatea optică trebuia să aibă de fiecare dată litera Z. De când am Debian-ul, nu am reinstalat sistemul niciodată, indiferent de câte ori l-am buşit. De asemenea, în fiecare seară rulez un full-upgrade (Sid), motiv pentru care, de multe ori, îmi crapă câte ceva prin sistem.

Farfuriile trebuie să fie sortate în uscător în funcţie de tipul lor: plate – perete, adânci – mijloc, mici – în faţă. Castroanele stau la uscat lângă uscător, pe o tavă. Tacâmurile, la fel – linguri şi linguriţe în stânga, furculiţe în mijloc, cuţite şi alte chestii în dreapta. Dacă cineva le pune altfel, îmi sare capsa.

Pe biroul meu nu are voie nimeni să mute ceva. Nimic. Dacă am lăsat un beţişor de şters în urechi (normal, folosit) în faţa tastaturii, nu l-am uitat acolo. Ăla e locul lui. În dulap, tricourile sunt aranjate în funcţie de culori şi dacă au sau nu imprimeu. Dacă mută cineva un singur teanc de haine, nu mai găsesc nimic şi stau jumătate de oră să găsesc un tricou bun. Şosetele trebuie neapărat să fie împerecheate. Totuşi, cel mai naşpa moment al zilei este atunci când culeg rufele de pe balcon şi trebuie să caut perechile şosetelor.

Am o “cutie cu tâmpenii”. Dacă nu găsesc locul unui lucru, îl pun acolo. Odată pe lună fac curăţenie în cutia aia şi arunc în jur de jumătate din conţinutul ei.

Magneţii de pe frigider trebuie să fie aranjaţi în fiecare zi altfel, operaţiune care se desfăşoară de obicei dimineaţa, la ţigară.

Dacă observ că cineva de lângă mine face o greşeală gramaticală, trebuie să-l atenţionez. Nu contează că e un o persoană străină în tramvai (încerc să mă abţin – fără prea mult succes).

Voi ce obsesii aveţi?