Mă trezesc cu o durere-ascuțită-n spate. A fost frig în noaptea asta și dobitocii ăștia iar nu au dat căldură. Poate e mai bine așa – instalația e la fel de veche ca blocul și e foarte posibil să cedeze. Îmi aud vecinii. Cel din stânga tușește ca un bolnav de TBC, iar cel de sus tot nu și-a pus covor in cameră.

Mă duc la baie, dau drumul la apă și mă lovește un miros ciudat pe care nu-l pot caracteriza decât ca pe un amestec de var și clor. Dau în silă câteva mâini de apă pe față, mă șterg bine cu prosopul și mă pregătesc să ies. Dintr-o dată, aud un zgomot înfundat ce vine de undeva din perete. Cineva de pe aceeași coloană cu mine tocmai a tras apa. Mă uit, mai mult pentru a-mi confirma teoria, în vasul de wc. Da, apa s-a colorat într-un galben bolnav. Trag și eu apa, altfel se împute baia.

După ce navighez prin dezastrul numit camera colegului de apartament, ajung în bucătărie (mdea, apartament nedecomandat). Pun niște apă la fiert și-mi aprind o țigară. Deschid geamul; câteva păsărele care ciripesc, trafic, o portavoce, un picamer, copii care se joacă în părculeț. Vecina de lângă urlă și trântește niște oale. O fi făcut ăla mic vreo tâmpenie. Aud un vâjâit din tavan, în zona unde e chiuveta. S-a apucat vecinul de sus să-și spele vasele, cred.

Eh, nu e nimic mai frumos dimineața decât să savurezi în liniște o cană de ceai fierbinte și câteva felii din checul colegului de apartament.