Etica în online

Ieri, am ascultat/participat la emisiunea de pe radiolynx.ro, în care Bobby încerca să vorbească despre etica în blogsferă. În afară de final – pe care l-am pierdut… din motive personale (încep să mă pricep la limba de lemn corporate, eh?) – am fost “prezent” cam la tot, atât pe IRC cât și pe radio.

Nu voi încerca să reproduc discuţia aici, ci doar să-mi spun punctul de vedere propriu şi personal, subiectiv (nu obiectiv – deci nu neaparat etic, după câţiva dintre participanţii la chat). Totodată, nu aş vrea să mă întind foarte tare la discuţii, aşa că ăsta probabil va fi un articol destul de scurt.

Etica, în viaţa reală, e o chestie extrem de subiectivă; e foarte tare legată de bunul simţ, bun simţ care, la rândul său, e dependent de nivelul de cultură al individului. Incultul nu va avea niciodată bun simţ, nesimţitul nu va putea să fie un individ etic.

Dar un individ este foarte tentat să se comporte altfel în mediul virtual faţă de cel real. În viaţa de zi cu zi suntem presaţi de diverşi factori externi, fie că-s pumni, legi, obraz sau orice alt lucru. Aşa că simţim nevoia să refulăm. Unde? Păi, cum nu mai e la modă să urli în baie sau să te duci în pădure şi să loveşti copacii, mergem să ne vărsăm nervii pe net. Forumuri, bloguri, youtube, slashdot, you name it. Nimeni nu ştie cine eşti, nimeni nu se poate răzbuna pe tine în viaţa reală (cu excepţiile de rigoare, desigur). Meseria de troll e veche de când internetul. Ce autoritate ar împiedica un individ să facă asta? Iei ban? Ok, interentul e o gaură mare plină cu forumuri si bloguri – te duci pe alt site. Te blochează ISP-ul? Doar dacă trăieşti în China.

Oamenii au început să-şi pună problema unei etici virtuale, unui cod de bună purtare pe net. Dar oare internetul nu a acaparat o parte tot mai mare a vieţii noastre? Nu e cam peste mână să te împarţi între două lumi, comportându-te ca un bolnav psihic cu dublă personalitate? De ce să nu spargem barierele dintre real şi virtual, fiecare… realitate devenind un soi de extensie a celeilalte? Nu spun că ar trebui să începem să combinăm mediile asta două atât de strâns, încât să ajungem să nu mai facem absolut deloc diferenţa între ele, ci, în unele cazuri, să simplificăm relaţia dintre ele, aplicând aceleaşi reguli. De exemplu, conduita, etica, bunul simţ.

Voi încerca să discut în articolele viitoare despre problema asta puțin mai în detaliu.

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.