Sunt sigur că majoritatea celor care folosesc mijloacele de transport în comun, au observat comportamentul parcă robotizat al călătorilor. Toți stau drepți, cu privirile pierdute, aruncate aiurea pe petele de pe geamuri, pe pereți, papuci sau genți (de cei din urmă nu sunt sigur :)).

Rar vezi pe cineva care nu se încadrează în tiparul mai sus menționat. Rar mai vezi un grup de adolescenţi care discută (în modul lor caracteristic – tare și prost) fără să fie judecați aiurea (așa cum tocmai am făcut eu), rar vezi doi tineri îndrăgostiți care se sărută fără ca o babă să sară de cur în sus, rar vezi o pereche de ochi vii şi curioşi într-un ocean de sticlă mată. Dar şi mai rar vezi pe cineva care să înţeleagă că unele comportamente aşa zis ieşite din tipar, chiar dacă pot fi puţin deranjante, sunt frumoase şi tolerabile.

Acum câteva zile, în timp ce număram minutele petrecute stând pe loc la Academia Militară, undeva prin faţa autobuzului erau doi tineri care se ţineau în braţe şi se sărutau. Bine, din punctul meu de vedere, nu erau chiar aşa de tineri (aveau cam 35 de ani), iar săruturile aduceau mai mult a ventuze. Eh, în timp ce mă uitam pofticios la ei, abia-abia aşteptând să ajung acasă să fac şi eu la fel, văd o doamnă pe la 60-70 de ani că se întoarce uşor înspre cei doi şi spune parcă într-o doară: “Oare nu există o amendă, ceva, împotriva tinerilor ăstora?”

Amintindu-mi instant de articolul ăsta, m-apuc-un chef nebun să-ii spun doamnei: “Hehe, şi mie mi-e poftă, dar o să mi-o astâmpăr în vreo 30 de minute… Matale, în schimb…”

Acum, parcă-mi pare rău că m-am abţinut.