În ultimul timp, citesc peste tot în blogosferă cum că un blog “bun” nu mai este privit doar ca o chestie personală, un soi de jurnal online, ci este deja o sursă de informaţie (folositoare sau nu), un soi de rival al presei scrise. Trebuie deja să te consideri un soi de jurnalist pentru a fi un blogger… bun.
Blogul meu e… un mare fâs. Scriu când m-apucă, scriu când am chef, dacă am chef. Ştiu că am câţiva vizitatori şi că poate vor considera că nu îi respect luând perioade de pauză atât de mari dar… n-am chef de scris…
“Blogul meu e… un mare fâs”-iarta-ma ca ma bag unde nu-mi fierbe oala,dar nu ai deloc dreptate.BLOG=JURNAL…deci scriem cand simtit,ceea ce simtim…acum depinde de ce urmareste interlocutorul…mie chiar imi place ceea ce scrii…bafta si inspiratie!
Eu blogul initial l-am perceput ca pe un loc in care scriam despre mine, ce ma enerveaza, ce-mi place si ce nu…acu’ scriu mai mult despre muzica pentru ca-mi place mai mult iar atat timp cat gasesc oameni cu care am ce discuta, oameni interesanti consider ca blogul e bun.
Mie imi place blogul tau…altfel nu l-as citi. Nu mi se pare deloc fas :))
Mai mult decât să vă mulţumesc pentru comentarii, nu ştiu ce altceva aş putea face… Oricum, eu tot îl percep ca pe un mare fâs..