Unul dintre avantajele unui job în departamentul IT al unei firme care nu are mare legătură cu cu tehnicul, e că ai ocazia să râzi sănătos. Sau nah, dezavantaje, pentru că la un moment dat îţi vine să iei o canistră de benzină şi să le dai foc tuturor. Sau un topor şi să te apuci să … aţi prins ideea.

Eh, zilele trecute sună un pauăriuzăr şi-mi spune că cică i-a crăpat MBR-ul, a băgat hiren’s boot CD, a dat să “repare” naiba ştie ce pe acolo şi tot nu merge. Deja transpirând, plin de gânduri negre, îi cam trântesc telefonul în nas şi o iau repede spre biroul lui, întrebându-mă de ce dracu s-a apucat ăsta să-şi bage nasul pe unde nu-ii fierbe oala.

Când ajung la pc, calculatorul era pornit, intrat în windows şi iuzărul plecat. Tipic. Dau un restart, îmi bootează de pe CD. Scot cd-ul, mai dau un restart, aud unitatea de floppy cum începe să rumege discheta şi… Disk Boot Failure. Asta-ţi era problema, mah? Înjur în gând, scot şi floppy-ul, mai dau un restart şi o ia din loc fără nicio prolemă.

Bag CD-ul şi discheta în buzunar şi plec. Îmi pare puţin rău că nu i-am confiscat unitatea centrală vreo 2-3 ore, sau că nu am făcut ceva naşpa pe contul lui (nu era blocat când am ajuns acolo), sau… ffs să-i fi făcut ceva… rău…