Da, este vorba și despre vechiul motiv de ceartă dintre bătrâni și tineri, în mijloacele de transport în comun. Locurile pe scaune. Și da, în articolul ăsta iar voi înjura ca la ușa cortului.
Sec pe doi, nu sunt de acord ca bătrânii să aibă parte de mai multe drepturi față de restul oamenilor în mijloacele de transport în comun. Nu cât timp eu vin acasă rupt în gură de la servici, cu ochii roșii, băgați adânc în orbite și făcând eforturi imense pentru a nu mă apuca de sforăit prin autobuz. Nu cât timp ei vin fericiți de la plimbărica de seară, de la o vizită de curtoazie la o altă hoașcă din specia lor, sau de la piață, cu un castravete în sacoșă. Nu cât timp eu plătesc 50 de lei pentru abonamentul la RATB și 25 pentru metrou, cât timp ei se plimbă cu autobuzul de-a moaka. Nu cât timp eu dau o parte bunicică din salariu la Stat, tocmai pentru a le băga bani în buzunar.
Nu am tendința de a fi nesimțit în mod gratuit, dar reacționez incredibil de urât atunci când sunt bombardat de valurile de nesimțire a dobitocilor din…mediul înconjurător. Poate greșesc, dar nu sunt genul de om care să întoarcă și celălalt obraz. Obișnuiesc să răspund cu aceeași monedă, sau cu un echivalent în altă “valută”.
De regulă, dacă sunt în stare să stau în picioare și observ (sau mi se atrage atenția în mod civilizat) o persoană în vârstă care abia-abia se ține pe picioare, cedez locul fără niciun resentiment, fără nicio discuție. Dar nu când acel loc îmi este cerut cu nesimțire.
Astăzi în autobuz, după ce m-am așezat pe un scaun, apare lângă mine, ca din senin, o băbăciune umflată până la refuz, cu pielea roz, sănătoasă tun și probabil tocmai trezita din somnul ei de frumusețe. Și pentru că era atât de “plin” autobuzul (erau doar vreo 2-3 oameni ce stăteau în picioare), se apucă să-și împingă în mod repetat și intenționat burdihanul respingător în umărul meu, în timp ce-mi arunca priviri pline de greață. Da, m-am prins ce voia, dar nu mă voi “simti” în vecii vecilor să mă ridic pentru a-i oferi ei locul. Are gură și poate să o folosească dacă are nevoie de ceva.
După vreo 3-4 stații în care și-a bălăngănit burta pe umărul meu, am rugat-o frumos pe muierea naibii să se dea puțin mai în spate, că doar avea loc căcălău. Știți ce mi-a răspuns baba aia slinoasă? “Păi mai bine te ridici tu, să mă lasi pe mine să stau jos, că și-așa ești tânăr și odihnit.” Apăi cum pula mea sunt eu odihnit când abia reușesc să nu mă preling de pe scaun ca un muc lubrifiat? Cum dracu să reacționez la asta? Să îi scuip o înjurătură între ochi nu puteam, că mă dădea drept exemplu negativ al “tineretului din ziua de astăzi”, în fața tuturor călătorilor din autobuz. Să-i împing un șut în sacul ăla de mațe slinos și plin de grăsime, numit de unii “burtă”, pentru a o ajuta să-și miște curul puturos în cealaltă parte a autobuzului, nici atât… Am ales să o ignor și să îndur în continuare împunsăturile burdihanului ei. Când a venit timpul să mă ridic și să mă îndrept spre ușă, în timp ce treceam pe lângă dânsa, i-am suspinat un “babă proastă” pe la urechea ei plină de jeg gălbui.
Asta ca să mă poată da drept exemplu negativ tuturor cunoștiințelor ei.
P.S. În caz că nu vă convine limbajul meu… Da, sunt un țăran necioplit.
Pingback: Blogoree bligg
Eu am patit sa se ia de mine ca vorbeam la telefon cand era ingramadeala in 102, dupa ce am tipat putin la mos … s-a dat jos la prima.
Zi mersi că nu a leșinat pe loc. Oricum, mai am de povestit, ăsta e doar primul episod.
Mai dai in pana mea…dimineata cand merg la fac. am 30 de km de facut, cu un microbuz de vreo 17-18 locuri. Ar fi bine daca veneau numai navetistii dar in fiecare dimineata se umple cu mosi si babe….ce dracu cauta ei la ora 7? Nu pot sa stea acasa? Le mai cedez si eu locul…da’ mai rar…ori pun castile-n urechi ori sapca pe ochi :))
Saptamana trecuta mi s-a intamplat sa intru intr-un metrou cam plin. Pusese niste frane mai ciudate, dar nu s-a clatinat nimeni.
Dupa una din ele, tocmai eram multumita ca nu ma miscasem de pe calcaie si nu ma dezechilibrasem, cand aud o voce suparata de barbat. La un moment dat mi-a dat prin cap ca poate vorbea cu mine, desi stiam foarte bine ca nu ma impinsesem in nimeni.
Am zis ca-mi pare rau (cu toate ca nu aveam pentru ce) dar el continua sa debiteze “trebuia sa te las sa cazi etc” Da. Si eu trebuia sa-i infig o furculita-n ochi. …da’n-aveam.
mie imi “plac” doamnele in varsta care stau la intrarea in autobuz (in 330 am vazut de cele mai multe ori) iar in aceeasi secunda in care se deschid usile, se vad plase planand catre scaune, fiecare cu tinta lui/ei (de cele mai multe ori, “ei”).
O singura data mi-a sarit ţăndăra si m-am asezat pe plasa unei doamne (multumesc celui de sus ca nu avea oua, cuie, cioburi de sticla sau alte obiecte ce dauneaza sanatatii). Doamna cu pricina a inceput sa se isterizeze, iar eu am intrebat-o calm daca este a dumneaei plasa, dupa care i-am inmanat-o si am continuat şederea mea. :)
Care vine oameni obositi de la spitale sau cu diferite treburi si tu ca un tanar odihnit ce esti refuzi sa dai locul unei persoane mai in varsta ? Pai asa ai dumneata cei 7 ani de acasa mai ? Eu mergeam pe vremea ta mucosule 50 de kilometri cu trenul cu 2 ardei umpluti ( cu rahat ) pe zi si era un frig in autobuze si tot cedam frumos (cu emfaza!) locul unoir doamne mai batrane decat noi mai haimanala mai sunteti voi astia tineri vai de capu generatiei din ziua de astazi . Zici ca ai avut ochii in orbita pai mai animalule este de la stat cu ocxhi toata in ziua la calculator la bautura si la distracti si la batjocorit lumea ca aici nu de la munca asa sa sti da .
Aveam ochii înfundaţi în orbite pentru că muncisem de două zile fără să dorm, ţărane.
Marş la loc în coteţul tău şi pricepe că ăia care stau toată ziua cu ochii-n calculator poate chiar produc ceva. Poate-ţi plătesc ţie pensia, jeg cu ochi ce eşti.
Poate se gândesc la un viitor curat, spre deosebire de cei ca tine, care plâng după vremuri ce sunt fericit că s-au dus. Pe vremea ta presupun că erai în comunism. Pe vremea ta, erai doar o oaie. Eşti fericit că atunci nu aveai loc în autobuz şi că îngheţai ca prostul în picioare? Îţi este dor, nu-i aşa?