În ultimele articole am folosit destul de des termenul “ţăran”, nu neapărat într-un mod corect.

Vreau să fie clar, nu m-am referit la omul de la ţară ce-şi duce liniştit vaca pe păşune dimineaţa, care stă pe prispă, care coseşte, care are curtea plină de păsări. Ăla e om bun, nu are pretenţii de orăşean, nu are fiţe, nu are vise umede cu piramide formate din cărămizi de valută. Ba chiar omul ăla îl urăşte pe orăşean pentru maşini, pentru că nu-şi mai poate vinde cum trebuie grâul şi porumbul, pentru că…

M-am referit la cei ce locuiesc la oraş dar au apucături de maimuţă. M-am referit la cei ce îi puteţi găsi pe site-ul dedicat lor, cocalari.com. M-am referit la cei care nu înţeleg că “libertatea ta se întinde până unde încalcă libertatea mea”.