Acasă.

Ies la geam, la o ţigară.

În stânga se aud nişte manele. Culmea, nu din locul obişnuit. Mă uit mai atent, văd o gaşcă de rromâni care au blocat cu 2 maşini o alee din spatele blocului şi s-au aşezat în cerc pe nişte borduri, lăzi de plastic şi scaune pliante. Mă uit şi mai atent, văd că dobitocii au pe lângă ei sticle şi cutii de bere, mâncare, parcă e şi o măsuţă de plastic pe acolo. Ce mai, ca la ţară, în Comuna Bucureşti. Mai lipseşte o vacă pe păşune.

În dreapta urlă nişte dobitoci cu o tâmpenie de nuntă. Sămânţarii despre care am mai vorbit acum ceva timp. Acum s-au oprit, au ieşit câţiva pe balcon şi s-au pus pe o bârfă. Parcă văd că diseară o să fie cine ştie ce şou pe acolo. Iar mi se fuuutralala somnul de weekend.

Jos, în parcare, nişte copii urlă ca descreieraţii. Bine, ăsta nu e neapărat un lucru rău, mă bucur să îi văd afară şi nu în casă, în faţa calculatorului (aşa ca mine). Dar fac gălăgie, la naiba.

La un bloc vecin, o mamă urlă de nebună “Vlăduuuţ”. Şi urlă… Şi urlă… Şi apare Vlăduţ de după o tufă. Iar i-a stricat maică-sa treaba la “ascunsa”.

Ufff, dor mi-e de pădurea de stejari.