“Standarde” Româno-Americane

Draci de fost student la Universitatea Româno-Americană (warning, hate-post):

Corpul universitar:

Intrare: o singură uşă deschisă. Una singură, mică, cât să intre o singură persoană. E mişto în sesiune, când vin aproape toţi la facultate. La intrare, de obicei se verifică carnetele de student. Dacă ai ceva care seamănă a carnet, ai intrat. Dacă nu, trebuie să laşi un act de identitate la intrare. Hint: nu s-a uitat nimeni, niciodată, la nimic altceva în afară de coperta carnetului. Odată am intrat scoţând, pe jumătate, dintr-un buzunar de la piept, din greşeală, un post-it albastru.

Holul de la parter e plin de poze ale rectorului sau articole de ziar în care universitatea e ridicată în slăvi. Cu poza rectorului, desigur. Seamănă cu şcolile ceauşiste.

Lifturile. Exitsă 6 lifturi pentru studenţi. Nu am văzut niciodată, în 3 ani, să funcţioneze toate. Ori 3 pe partea dreaptă, ori 3 pe stânga. Ori niciunul. Pentru comparaţie, există încă două lifturi, doar pentru profesori. Ambele sunt funcţionale.

În toalete, luminile sunt tot timpul stinse. Dacă nu stingi lumina, urlă femeia de serviciu la tine (sincer să fiu, nu tot timpul; mi s-a întâmplat doar de vreo 3-4 ori). Ar trebui să fie disponibile cam 8 cabine în fiecare baie. Sunt descuiate cel mult 4, restul cică ar fi “defecte”. Cabinele ar trebui să fie dotate toate cu hârtie igienică. Suportul este, hârtia din părţi. De asemena, ar trebui să fie curate. Nici nu pot să mă gândesc de câte ori a trebuit să schimb cabina pentru că wc-ul era plin de rahat pe colac. Asta dacă avea colac. În timpul ăsta, femeile de serviciu erau într-o sală de seminar şi citeau ziarele. Pisoarele ar trebui să aibă o maneţică, să tragi apa după ce ţi-ai făcut nevoile. Normal, şi alea sunt scoase (de către angajaţii universităţii, nu de derbedeii de ştudenţi). Săpunul, şerveţele de şters pe mâini sau aparatele de uscat mâinile sunt lipsă. de fapt, dacă nu-şi permit nici măcar hârtie igienică…

În pliantele de acum 3 ani (când m-am înscris eu) se lăudau că ar avea: sală de fitness, parcare subterană, piscină, cabinete medicale proprii, capelă, hotel-cămin, cantină-restaurant.

Sala de fitness cică ar fi fost inaugurată acum câteva luni (trebuia să fie de 3 ani!). Eu nu am văzut nimic în afară de reclame.

Intrarea în parcarea subterană există. În schimb, NU e dată în folosinţă.

Piscina presupun că e balta aia mică din faţa intrării în universitate.

Cabinetul medical a fost deschis în 2007, deşi ar fi trebuit să fie din 2005. Capela, până prin 2007 era o mare gaură în peretele exterior al clădirii Universităţii.

Pentru unele adeverinţe de student trebuie să plăteşti. Am avut odată nevoie de o adeverinţă pentru Ambasada Americană. Ar fi trebuit să aştept 3 zile şi să plătesc cam 20 de euro.

Vara, în sălile de curs este la fel de cald ca într-o saună. Există instalaţie de aer condiţionat numai că presupun că ar costa prea mult să fie pusă în funcţiune. Ţin minte că profesoara de Analiză Matematică, Judita Samuel, îşi aducea un ventilator în sală pentru a putea rezista unei ore de curs/examen.

Vrei să înveţi? Mergi la cursuri, fii activ, învaţă. Nu vrei să înveţi? Nu te aşeza în prima bancă la examen.

Majoritatea profesorilor sunt super ok, ştiu despre ce vorbesc şi ştiu să predea. Normal, unii sunt şi loaze (adică proşti bâtă). Unii sunt de rahat, te pică numai de-a dracului, unii sunt foarte corecţi, unii te lasă să copiezi, alţii te dau afară în şuturi dacă ai mişcat. Unii primesc mită, alţii te exmatriculează dacă încerci aşa ceva. Din punctul meu de vedere, Universitatea Româno-Americană se află cam la acelaşi nivel cu restul universităţilor de stat din România şi e mult mai bună decât restul universităţilor particulare.

Hotelul-cămin:

Preţurile actuale (din câte ştiu) sunt de 90 de euro pe persoană, 3 în cameră. 85 de euro pe persoană, 4 în cameră. Condiţii: 3 sau 4 paturi, 2 birouri, 3 sau 4 scaune, dulap, rafturi, baie în cameră. Camerele au fost iniţial proiectate pentru 2, respectiv 3 persoane.

Nu ai voie cu băuturi alcoolice în cămin. Teoretic. Practic…

Nu ai voie cu persoane străine în cămin. Acum 3 ani, dacă voiai să rămână cineva la tine peste noapte, trebuia să te duci la Sam, să îţi dea voie. În scris. Mai nou, nu se mai dă “învoire”. Un amic a trebuit să plătească 25 de euro amendă pentru că şi-a adus prietena o noapte. IMHO, chestia asta nu e de rău, ci de bine.

Pentru orice echipament electric (calculator, frigider, cuptor cu microunde, filtru cafea, etc.) se plăteşte o taxă lunară. Un încărcător de mobil era 25.000 lei acum 3 ani. Nu ai voie cu reşou/aragaz electric în cămin. Ceea ce ar fi trebuit să fie bucătărie este acum “oficiu”. Dracu ştie pentru ce e folosit oficiul ăla.

Se făceau controale neanunţate (nu mai ştiu cum este acum; presupun că nu s-au schimbat prea multe). Nu se bate la uşă, se intră direct. Nu contează dacă eşti sau nu în cameră. Ştiu de cineva peste care s-a intrat când se schimba pe hol. Era în fundul gol.

Vara e atât de cald încât spui că te-ai cazat într-un cuptor; acum 2 ani erau cel puţin 45 de grade în camere. Noaptea e foarte frumos în parcul Herăstrău. ;)

Gunoiul este depozitat, la fiecare etaj, într-un loc “special amenajat”: holul unei ieşiri de urgenţă în care se află un tomberon. În weekend-uri nu se ridică gunoiul. Adică vineri, sâmbătă, duminica tot holişorul ăla se umple cu gunoaie. Ieşirea aia de urgenţă este închisă (a se citi blocată de gunoaie şi încuiată) tot timpul. Mai există una lângă lifturi dar…ffs…

Sunt două lifturi în cămin; interior şi exterior. În weekend şi noaptea funcţiona doar cel interior. S-a întâmplat de multe ori ca noaptea să nu funcţioneze niciunul.

“Internet-link”: net de la RoEdu. Care pica cel puţin de 2 ori pe săptămână. Nu mai ţin minte cât costa pe lună (ce, credeaţi că e moka?). Se putea (neoficial) împărţi între cei din cameră.

Cantina-restaurant:

Este restaurant doar din punctul de vedere a preţurilor. Eşti obligat să plăteşti lunar cam 300 de lei pentru cantină. 10 lei pe zi. Cantina-restaurant, pardon. Ţi se dă un card alb cu numele tău pe el, pe care-l poţi folosi pentru a cumpăra chestii de la cantină.

De 10 lei ştiu că puteam lua un şniţel de aprox 4 cm lungime şi 2-3 lăţime, o porţie minusculă de cartofi prăjiţi şi uşoare urme de salată. Masa zilnică a unei rahitice. În cantina din Agronomie am luat o ciorbă, o porţie mare de cartofi natur, un şniţel de nu avea loc în farfurie, o salată sănătoasă, o bere şi două chifle cu 12 lei. Nu am putut să mănânc tot.

De cei 300 de lei poţi cumpăra doar mâncare de la cantină. Cantina RAU oferă, desigur, şi sucuri, chips-uri, etc. Dacă plăteşti cash, desigur.

Există ore de vârf în care poţi sta şi o oră la coadă. Puţoii şi puţoaicele alea din spatele frigiderelor se mişcau ca nişte morţi. Recordul meu a fost de o oră şi 20 minute. Vă las pe voi să descoperiţi care sunt acele ore.

NU VĂ LUAŢI PRĂJITURI! Fără să exagerez, o prăjitură a stat în acelaşi loc, în frigider, timp de o săptămână şi 2 zile. Aceeaşi prăjitură (era puţin ciupită glazura)!

Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli gramaticale sau de ortografie, dar mi-e cam mult prea somn.

4 thoughts on ““Standarde” Româno-Americane

  1. rasebo

    Sper sa fie, deşi l-am pus cam târziu.

    Ah, am uitat de un mit ce circula prin cămin, în primul an. Cică bucătarul, de fiecare dată când se enerva, trăgea câte o flegmă dintr-aia sănătoasă în oala cu ciorbă. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, aşa că nu garantez prezenţa unui condiment mai special prin supe/ciorbe.

    Poftă mare! :)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *