Când ai respirat ultima dată? Aer, nu gaze de eşapament.

Când ai văzut ultima dată? Verde, nu gri.

Când te-ai plimbat ultima dată? Printre copaci, nu printre stâlpi şi blocuri.

Când ai păşit ultima dată? Pe un covor de muşchi, nu pe asfaltul acoperit de praf.

Când te-ai pierdut ultima dată… prin Calea Lactee?

Care a fost ultima dimineaţă în care auzul nu ţi-a fost măcinat de huruitul fără de moarte a oraşului?

Sau poate-mi vei spune că nu-ţi place. Îţi place aerul înecăcios ce-l tragi cu atâta sete în piept în fiecare dimineaţă? Îţi plac şirurile de conserve aliniate pe păturile de asfalt? Îţi place zgomotul de fundal al oraşului ce-l confunzi cu un ritm ascuns, alert? Culoarea blocului în care locuieşti îţi stârneşte pofta de viaţă, nu?

Răspunde-mi, Bucureşteanule, când ai evadat ultima dată din comuna ta sugrumată de poluare?