Nu mai simt cum ca as mai avea de ce sa scriu, nu mai am chef sa scriu, nu mai am “subiecte”. Nu am nici macar chef sa scriu cu diacritice. De fapt as avea subiecte, dar asa mi-e o leneeeee.
De exemplu, stiati ca noaptea asta a fost o eclipsa de luna? Incredibil, incendiar, ZeroTeVe style (OTV pentru neinitiati). Sau… stiati ca… aaaa… da?
O fi din cauza caldurii insuportabile din ultimele zile? Parca s-ar fi topit sinapsele, iar neuronii nu mai au nimic altceva de facut in afara de a urla ca niste nebuni in celulele lor tapitate, fara a fi in stare sa alcatuiasca un mesaj inteligibil, fara a fi in stare sa ii informeze pe cei din jur cat de nemultumiti sunt ei.
App… Se pare ca am ramas fara culturacimpanzeilor. Stie cineva ce s-a intamplat cu el? Normal, sunt cu capul in traista. Inca e prezent la datorie. Dar parca ieri nu mai puteam intra pe blog-ul lui…
Ce aiurea arata un text fara diacritice.
Multumesc pentru gindul cel bun. E adevarat. Am incheiat un capitol. Mi-e inca greu sa descifrez misterul acestei porniri ce m-a determinat s-o fac. Cred insa ca am gresit pe undeva. Poate ca asta m-a determinat. Ori poate doar neputinta pe care incerci s-o descrii. De-a alege din noianul de intrebari doar pe acelea ceea ce merita sa incerci sa ti le clarifici… Sau amindoua la un loc.
Ma bucur să-ţi văd blog-ul din nou online şi sper să reuşeşti să-ţi pui o oarecare ordine în gândurile care..merită. :)
Chiar dacă uneori ţi se pare că ceva este absolut inutil, că nu are rost… mai dă-ii o şansă. E posibil ca prima dată să te înşeli. Sau chiar a doua oară. Să renunţi e cea mai mare greşeală care o poţi face vreodată.