Monthly Archives: July 2008

Răspuns câş

În ultimele zile m-am întâlnit cu fosta de câteva ori, în mare parte pentru a vedea ce naiba facem în continuare. Fără să o mai lungesc prea mult cu detalii condimentate, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să rămânem amici. Buuun, toate bune şi frumoase.

Astăzi ieşim la o plimbărică într-un parc, împreună cu o bună amică de-a ei, fostă colegă de şcoală (liceu/gimnaziu??) şi proaspătă colegă de apartament. La un moment dat, fosta realizează că nu mai are ţigări şi intră la o terasă, să întrebe dacă au aşa ceva de vânzare. Noi rămânem afară şi din lipsă de ocupaţie, încerc să sparg un mic moment de tăcere, adresându-ii un “şi…wassup” amicei mai sus menţionate. Eh, domnişoara îmi răspunde pe un ton…dintr-ăla: “blond cu ochii verzi”. Sec.

Reacţia mea? Un “wtf, măi fată” spus în gând şi o sprânceană ridicată până undeva pe la mijlocul frunţii. Ştiu că de multe ori sunt mai din topor şi nu reuşesc să mă prind tot timpul de unele subtilităţi dar… cre’ că s-a “dat” la mine. Acuma…presupunând că nu m-am înşelat, cât de mucea să fii să nu te prinzi că în momentul de faţă mi se cam rupe de alte fătuci, mai ales de colega de cameră a fostei mele prietene?

Sau poate sunt un Casanova burtos, blond cu ochii verzi şi nu ştiu eu. :))

Zile cu ghinion?

Sunt de părere că tot misticismul ce înconjoară aceste zile “cu ghinion” este un căcat. De ce? Pentru că, dragi “preteni”, nu există niciun “nene” acolo sus/jos/dreapta/stânga/peste tot care să spună… “Bine bă, e Vineri 13 (Duminică 13… ştii tu), trebuie să căsăpesc câţiva muritori mucoşi în plus”.

Nope, singura chestie de neînţeles este felul în care voi, cei superstiţioşi, vă băgaţi în cap cum că în ziua aia se va întâmpla ceva. Ceva rău, desigur. Şi vă băgaţi chestia aia în cap atât de adânc, încât nici cel mai raţional om cu putinţă nu mai poate să vă deşurubeze superstiţia din dovlecel. Normal, ceva rău trebuie neapărat să se întâmple în acea zi. Dacă vedeţi că nu se întâmplă nimic, faceţi pe dracu’n patru şi vă jucaţi cărţile în aşa fel încât “ziua neagră” să se adeverească. Şi mai râdeau amicii de mine când spuneam că singura misiune divină a omului e să îşi dea cu tesla-n ouă.

Cum devin oamenii superstiţioşi? Păi, simplu! Nenea Gheorghe aude de la Coana Marcica cum că ziua aia e zi cu ghinion. În aceeaşi zi, nenea Gheorge îşi trânteşe una bucată ciocan de 20 de kg peste mână, îşi face praf vreo 2-3 degete şi ajunge la spital. Nenea ăsta al nostru evident că nu acceptă faptul că e prea împiedicat pentru a fi lăsat de unul singur cu un baros în mână şi spune… “mi-am făcut mâna praf pentru căăăă…ie zi cu ghinion, frate”.

Autosugestie şi autocondiţionare.

Începutul sfârşitului (nu vreau să explic acest ultim rând).

Porcanii garajişti

Acum câteva zile am rămas fără un picioruş de pe bracket-ul de susţinere a cooler-ului (plasticul ăla de pe placa de bază de care se prinde cooler-ul), în mare parte datorită faptului că al meu cooler Arctic Cooling 64 Pro ce leneveşte deasupra procesorului e cam…greu.

Bun, am zis eu că am nevoie de un alt bracket, introduc adresele magazinelor online mai cunoscute în browser şi decid să cumpăr două adaptoare Thermalright AM2RM de la PC Garage. Două pentru că, în caz că se rupe din nou, să am backup-ul la îndemână. Comanda fiind făcută în weekend, am considerat că ar fi normal ca luni dimineaţă să fiu contactat în vederea confirmării comenzii şi stabilirii detaliilor de livrare/plată.

Marţi, primesc un mesaj în care sunt informat că a mea comandă a fost preluată de un “consultant de vânzări PC Garage”. În aceeaşi zi, primesc un alt mesaj în care sunt rugat să îi contactez eu pentru finalizarea comenzii, moment în care-mi cam sare ţandăra. Nu îi sun, considerând că e datoria lor să facă asta.

Miercuri sunt sunat de o reprezentantă a garajiştilor magici. Ţin morţiş să o informez că felul în care, mai nou, îşi tratează clienţii denotă o totală lipsă de respect, la care ea îmi răspunde că oricum nu conează, nu au produsul pe stoc şi nici distribuitorul nu îl va aduce curând.

Cum să nu conteze, măi frumoşilor?! Ştiu că e vorba de un rahat de comandă în valoare de 10 lei şi ceva şi că probabil vi se rupe când vine vorba de o sumă atât de mică. Nici nu vreau să sun ca un american prost care bagă placa cu “the customer is always right” dar…sincer, mie mi se pare de bun simţ să fiu sunat de cei de la magazin pentru a finaliza comanda şi asta cât mai devreme cu putinţă! NU să îmi trimiteţi un SMS în zeflemea în care să mă puneţi pe mine să vă sun pe un număr de fix (să zicem că aş fi sunat dacă era număr de mobil, preferabil aceeaşi reţea cu mine). Şi mi se pare de bun simţ să mi se răspundă cu respect, nu cu “oricum nu contează”!

Cujetare betivaneasca

De ce naiba tot timpul trebuie sa privim doar partea goala a paharului? De ce toate lucrurile marcante treebui sa fie alea rele_ De exemplu, uite ce frumoasa e sticla asta de bere! berea e buna, e amaruie dar si dulce si efervescenta..putin ca nu/ii calciu efervescent. berea cica are calorii adica tine si de foame… plm berea e super tare!” Berea e frumoasa, asa ca voi ramane marcat de frumusetea sticlei de bere…la PET.. Asa de marcat ca maine o sa ma doara capul.

P.S. Sunt muci.