NU, nu e vorba de fundul meu care ocupă jumătate de poză.

E vorba de domnişoara cucuvea din stânga-jos. Pasăre de noapte ce s-a aventurat în timpul zilei prin Cişmigiu, probabil în recunoaştere, cu scopul clar definit de a localiza cele mai bune locuri pentru a-şi surprinde următoarea victimă.

Înţeleg că natura nu a binevoit să înzestreze fiecare om cu o moacă secsi, înţeleg nevoia femeilor de a-şi evidenţia unele trăsături folosind ceea ce mie mi se pare a fi o trusă plină cu instrumente de tortură. E perfect acceptabil să te machiezi, cât timp o faci cu gust, cât timp nu ieşi din casă arătând ca şi cum ţi-ai fi băgat capul într-o pungă plină cu…chestii colorate şi ai fi scuturat capul energic. De mai multe ori.

Să mai spun de părul decolorat până la refuz sau de cămaşa înnodată ca la ţară? Dar de ţinuta tip “drept ca băţu” şi de pumnii strânşi, îndreptaţi spre exterior? Mai bine tac, nu?

Nu spun că-s mare guru într-ale modei. Din contră, regula mea de aur e: “Pute? Dacă nu, atunci îmbracă. Dacă da, lasă pe podea.”. Dar măcar nu fac pe dracu în patru pentru a arăta ca o “păpuşe” scoasă de pe câmp.

Notă: Click pe poză şi folosiţi butonul de zoom din dreapta sus pentru a o vedea mai bine. Ţineţi minte că cacafonie culorile sunt mult mai vii în realitate.