De curând, am văzut pe stradă un cârd de oameni în negru ce urmau un dric. Sec pe doi, mi-am adus aminte de o o întâmplare ce s-a petrecut acum mulţi ani.

După o zi lejeră la şcoală, în drum spre casă, am asistat la o scenă numai bună de o comedie neagră. Un mort într-un sicriu căptuşit cu ceea ce semăna a perdea albă, înconjurat de flori şi pănglicuţe, pus în spatele unui Aro galben (gen pick-up) plin de noroi, transformat în grabă în dric. Hai să zicem că am putea trece peste culoarea maşinii ce spulbera absolut toată solemnitatea unui astfel de eveniment… Dar mai era şi mult fum. Gaze de eşapament ce ieşeau de pe ţeava Aro-ului mai ceva ca dintr-un camion ceauşist. Dacă mai adăugăm în ecuaţie şi vântul ce bătea din spate, rezultă un mort foarte afumat, înconjurat de floricele şi pănglicuţe la fel de afumate.

În spatele maşinii, o adunătură incredibil de (dez)organizată. În faţă erau bocitoarele, ale căror vaiete parcă deveneau din ce în ce mai … credibile cu fiecare bancnotă primită de la unul ce parcă se ascundea lângă maşină. După ele erau aşezate rudele de gradul întâi, toate cu barba-n piept dar fără urmă de lacrimi în ochi, după care urma restul gloatei. Restul gloatei, adică vreo 4-5 babe care bârfeau fără nicio greaţă, un hombre fatal ce căsca ochii după bunăciunile de pe stradă, câţiva care se uitau după maşinile străine parcate pe marginea drumului, vreo 3 copii alergau de spuneai că tocmai au primit o injecţie cu energizant, părinţii lor urlau după ei… ce mai, haos total.

Şi chiar dacă ar fi fost un cortegiu funerar ca la carte, tăcut, liniştit, sobru… Ce rost are aşa o sărbătoare, o aşa expunere a unei bucăţi de carne aflate în descompunere? Oare chiar omul ăla şi-a dorit ca resturile sale să fie plimbate pe sradă, în văzul lumii? Oare chiar şi-a dorit să dea peste cap planurile unor oameni, care probabil se grăbesc la servici sau acasă, la nevastă şi copii, şi nu au cum să ajungă la timp pentru că au avut ghinionul de a da peste o prostie de sărbătoare macabră?

De ce să scoţi un cadavru, o bucată de carne, la un ultim drum, o ultimă plimbare inutilă? Care e rostul? De văzut nu vede nimic. De auzit bocetele cunoscuţilor, nici atât. E ca şi cum ai pune o bucată de friptură într-un cărucior de copii şi ai ieşi cu ea la plimbare în parc.