Eram la dracu-n praznic în Bucureşti, cam pe la ora 1 jumătate noaptea şi voiam să ajung acasă. Fiind învăţat cu ţeparii, m-am obişnuit să apelez la unele firme de taximetrie, ale căror numere le am trecute în agenda telefonică, să fac o comandă şi să aştept maşinuţa să vină, să mă ducă acasă.

Sun la Taxi 2000, nu răspunde nici dracu.

Sun la Cobălcescu, reţeaua e ocupată. Încerc de 4 ori, la fel.

Suni la Taxi Leone, e ocupat. Încerc încă de 5 ori, într-un interval de 5 minute, cam odată la minut. Ocupat.

Sun la Dartex. Incredibil, răspunde cineva. Îi spun operatoarei că sunt pe Olteniţei, în faţa băncii Transilvania. Îi mai spun că exact lângă bancă e un supermarket, Ethos.
op: “la ce număr?”..
eu: “Nu ştiu numărul. Este o singură sucursală a băncii Transilvania pe toată strada asta. E mare, galbenă şi e lângă un supermarket ROŞU. Acolo trebuie să ajungă maşina.”
op: “Păi uitaţi-vă în jur, vedeţi ce număr e.”
eu: “Nu este trecut niciun număr pe BANCĂ şi nici pe supermarket, vă este greu să îndrumaţi şoferul către o locaţie?”
op: “păi ie mare Olteniţei, cum să trimit eu maşina aşa, fără o destinaţie precisă?” (sau ceva de genul)
eu: Mă abţin să nu înjur şi “mulţumesc, o noapte bună”

Taxi Tess… Operatoarea a fost ok, dar se pare că şoferul care a “preluat” comanda e de căcat. Cu muci. Nu pot generaliza, sper să fi fost doar o întâmplare nefericită. Îi sun, aştept pe hold puţin, până la urmă îmi preia şi mie cineva apelul, le spun unde să ajungă (fără număr, doar locaţia), mi se spune că în maxim 5 minute vine maşina. După 15 minute de uitat la fiecare maşină care trecea pe acolo, îi sun şi le spun că nu a venit nimeni. Aud în fundal cum operatoarea verifică cacafonie comanda, şoferul îi spune că a ajuns deja, mă întreabă dacă este vreo maşină prin zonă, mă urc pe o bordură mai înaltă, mă uit prin jur şi…cucu taxi. Ăla, în fundal susţine tare şi sus că e pe olteniţei, în faţa Băncii Transilvania a Ethos-ului. Sincer spun, dacă ăla era acolo, eu mă fac popă. Aud cum operatoarea îl face de caca pe şofer, încearcă să găsească altă maşină dar nu reuşeşte să prindă nimic. Şi-a cerut scuze, asta este.

Taxi Sheriff… cred că aveam numărul greşit pentru că am fost întâmpinat de un mesaj cu “număr inexistent”. Ata ete.

Am mai aşteptat vreo 20 de minute, am văzut un taxi liber, mi-am băgat picioarele şi i-am făcut semn, a oprit, m-am uitat la tarife şi m-am urcat în el.

Din punctul meu de vedere, cei mai de rahat din toată treaba asta au ieşit cei de la D’artex. Fără număr nu fac treabă? Ce naiba? Din punctul de vedere al unui client care vrea doar să ajungă din punctul A în punctul B, fără bătaie de cap, cei mai aiurea ar fi fost cei de la Tess. Apoi restul firmelor de taximetrie care, deşi probabil ştiu că au cerere destul de mare noaptea, sunt incapabile să suplimenteze liniile telefonice şi numărul de maşini de pe teren.

• Timp piedut până să mă urc într-un taxi? Aprox 45 de minute.
• Minute pierdute la telefon? Aprox 5.
• Ce au pierdut firmele pe care le-am apelat? Un drum de 20 de lei şi multă, multă credibilitate.
• Draci şi neuroni omorâţi prematur? “Fără număr”.